OPERAȚIUNEA „Invazia cneazului!”

Era o seară liniștită pe serverul de Travian. Pe un cont oarecare din alianța DACIA, Saya și Floricel, parteneri de cont cunoscuți pentru ideile lor trăznite, se plictiseau. După ce terminaseră de consumat resursele și antrenau câteva care de război, discuția a deviat către planurile de viitor.

- Auzi, Floricel, începu Saya, cu un zâmbet pe față, stăm rău tare cu fierul. Următorul sat va trebui axat pe fier.

- Așa e, observă Floricel cu tristețe în glas. Dacă toți ar fi respectat zonele de fondare am fi fost mai aerisiți și am fi avut și oaze, fiind rasă egipteană, practic ne-au anulat avantajul dat de centrele de irigații.

- Nu ți se pare că zona lui sErj e cam... revoltător de dotată?

- Adică...? ridică Floricel din sprâncene, răsfoind harta.

- Uită-te și tu! Resurse, sate bine plasate, oaze de fier LIBERE... prea multă neglijență! Parcă n-ar avea nevoie de acele oaze. E enervant, revoltător.

Floricel privi mai atent zona. Într-adevăr, părea ceva aproape idilic. Oazele de fier stăteau neatinse și nici un sat de-al lui sErj nu părea interesat de ele.

- Deci? Ce propui? întrebă el, simțind că Saya pregătește ceva.

Saya zâmbi complice.

- Hai să fondăm un sat acolo, în mijlocul lui. Să-i stricăm feng-shui-ul!

Floricel izbucni în râs.

- Tu glumești, nu?

- Nu glumesc! răspunse Saya, cu o sclipire în ochi. Va fi o surpriză! Îl anunț că vine ceva, dar nu îi zic ce. Știi cât e de curios!

Floricel își scărpină bărbia. Ideea părea ridicolă, incorectă, dar, cu cât se gândea mai mult la ea, cu atât devenea mai tentantă.

- Bine, dar cum facem? Distanța e cam mare, ne va fi greu să creștem rapid satul și să luăm oazele.

- Exact asta e frumusețea! Cu cât e mai greu, cu atât va fi mai distractiv. Plus că... nu cred că durează mai mult de o oră drumul unui negustor. Facem rute cu resursele de acolo, fierul ăla prețios, iar ca plată pentru „deranj” îl lăsăm să parcheze pe acel sat trupe cât permite consumul de crop, sau poate nu.

Floricel chicoti.

- Ești diabolică. Dar îmi place. Hai să facem asta!

CobraBoy, ca un ceas elvețian, sincronizat perfect, își juca rolul de Șarpe Suprem, fiind discret dar atent. Parcă intuia intriga care se desfășura.

În paralel, Saya îl provoca subtil pe sErj.

- Ai fost cuminte zilele astea, Cneazule? îl întrebase ea într-un mesaj.

- De ce întrebi? Ce-ai pus la cale? răspunse sErj, pe jumătate în glumă, pe jumătate serios.

- Ei bine... o să vezi. O să fie... surpriză!

Cneazul sErj începu să-și imagineze scenarii apocaliptice. Se gândea la atacuri masive, la sabotaje, poate că Saya îi va primi și lui trupe la cazare, în condițiile agreate de Floricel: „În fiecare seară TOȚI se spală pe picioare, fără apă, nu mă interesează, pot aplica metoda pisică. După ora 22 să nu miște nicio măciucă. Să nu-i prind că halesc altceva decât din grânele capitalei, iar beneficiarul cazării să-i trimită Sayei o ciucalată de 3 kile, sau echivalentul în înghețată”.

După câteva zile de muncă intensă, Saya și Floricel reușiseră isprava, găsiseră o vale pustie fix lângă unul dintre satele lui sErj. Trebuie să recunoaștem că cei doi zăpăciți luară în calcul cucerirea unuia dintre satele lui sErj, dar, spre norocul lui, nici unul nu era potrivit. Așadar fondaseră satul. Numele? „Cneazul Invadat”.

Când sErj a deschis harta și a văzut satul, aproape că i-a căzut cafeaua peste tastatură.

- SERIOS, SAYA?! îi scrise el rapid pe privat.

- Ți-am zis că vine o surpriză! răspunse ea veselă.

Pusica urmărea totul din umbră, râzând pe înfundate. Era încântată de rezultat, deși nu luase parte activ la complot.

Mimi, pe de altă parte, era absentă, prinsă într-un „turneu” cu tigaia tunată, voia să o încerce în toate condițiile de mediu, stări de agregare, număr de picioare, număr de inamici. Îi atașase un mâner de ergonomic și avea la ea crema pentru încheietura mâini, făcută din tinctură de cânepă, furată de pe cropul lui CobraBoy. Apropo de asta ar trebui cineva să sesizeze MultiHunterul. Din acest motiv suntem aliați pe hartă tot cadranul, pentru că șefu nostru are 18 lanuri de cânepă, iar brutăria și moara sunt de fapt fabrici de procesare, dar asta e alt aspect care nu are legătură cu povestea noastră.

Satul „Cneazul Invadat” a fost catalogat o glumă internă între jucătorii alianței, dar și un motiv de râs pentru toți cei implicați. În loc să fie supărat, gentilul Cneaz sErj a admis că surpriza fusese bine gândită.

- Măcar să fie un sat de calitate, să nu-mi afecteze aspectul arhitectural al zonei, comentă el.

- Stai liniștit, Cneazule. Îl dotăm cu casă de cultură glumi Saya.