Furnicuțele filozofe și inocentul Floricel

Pe o poiană liniștită, sub o frunză de trifoi care ținea loc de masă rotundă, trei furnicuțe — Saya, Dana și Mimișor — își petreceau diminețile discutând teme înalte. Azi, subiectul lor era natura existenței.

Saya, cea mai riguroasă, avea o pereche de ochelari minusculi pe care îi potrivise peste ochi și argumenta:

— Conștiința este o emergență a complexității! Cercetările lui Giulio Tononi susțin teoria integrării informației: conștiința apare atunci când un sistem poate procesa informația într-un mod ireductibil. Noi, furnicile, suntem parte dintr-o conștiință colectivă, dar asta ridică întrebarea... avem individualitate?

Dana, pasionată de metafizică, gesticula cu aripile sale imaginare:

— Saya, dar ce spui despre David Chalmers? Problema grea a conștiinței nu poate fi redusă la procesele fizice! Poate noi, furnicile, percepem lumea altfel decât elefanții, dar asta nu înseamnă că nu avem o subiectivitate proprie.

Mimișor, care era echilibrul dintre ele, sorbea dintr-un strop de nectar, apoi interveni calm:

— Cred că ambele aveți dreptate. Cercetările recente din neuroștiințe arată că insectele pot avea un anumit grad de conștientizare. Dacă ținem cont de experimentele lui Andrew Barron despre creierul insectelor, am putea presupune că avem un fel de „proto-conștiință”.

Când dezbaterea devenea mai intensă, din tufișurile de margarete se auzi un zgomot. Apăru Floricel, un  furnicuț micuț cu o floricică albastră. El râdea inocent privindu-și prietenele.

— Hei, fetelor! Ascultați ce am scris azi la serviciu: „O zi de primăvară e ca o gogoșică dulce...”

— Floricel, ai întrerupt un moment de maximă importanță filozofică! exclamă Saya, ridicându-și antenele încruntată.

— Dar e despre natura existenței și a fericirii, la modul... poetic, spuse Floricel timid.

— Fericirea? Noi discutăm despre originea conștiinței! adăugă Dana, învârtind nervoasă o șuvițăr de păr între degete.

Mimișor încercă să fie blândă, dar tot își pierdu răbdarea:

— Floricel, poate mai târziu. Acum vorbim despre lucruri pe care doar marii gânditori le pot înțelege! Lasă-ne cu poveștile tale puerile.

Floricel, dezamăgit, încercă să mai spună ceva, dar cele trei furnicuțe începură să arunce cu șlapii după el.

— Du-te să scrii poezii despre gogoși, Floricel!

După ce Floricel plecă bosumflat, Saya, Dana și Mimișor se întoarseră la discuția lor, dar ceva se schimbase. Mimișor spuse:

— Știți, poate că Floricel are dreptate într-un fel. Ce sens are să vorbim despre existență dacă uităm să ne bucurăm de ea?

Celelalte furnicuțe tăcură o clipă. Apoi Saya oftă:

— Poate că gogoșile sunt mai importante decât credeam...

P.S. Pun pariu că lui Mimi i s-a făcut poftă de gogoși și deja și-a programat să-i facă. :))))