Legenda lui Floricel, Războinicul de pe rogojină

În vremuri de demult, când cerurile și pământurile erau dominate de eroi legendari, Floricel, fiul unui modest țesător de covoare dintr-un ținut îndepărtat al Asiei Centrale, și-a câștigat locul în poveștile nesfârșite ale marilor războaie. Povestea lui începe într-o noapte sub clar de lună, când tatăl său i-a dăruit o rogojină țesută cu fire de aur și mătase fermecată, spunând:

– Floricel, această rogojină este mai mult decât pare. El îți va duce sufletul acolo unde calul nu poate păși, iar norii se tem să ajungă. Dar folosește-l cu înțelepciune, căci puterea sa este mare, dar nu infinită.

Floricel a descoperit rapid că rogojina nu era un simplu obiect, ci o extensie a propriei sale voințe. Își ridica mâinile și covorul se înălța în văzduh, sfidând vântul și săgețile vrăjmașilor. Într-o lume dominată de cavaleri pe cai rapizi și armate pedestre nesfârșite, Floricel era o prezență unică. Își folosea rogojina  pentru a survola câmpurile de luptă, atacând cu o precizie neîntrecută.

Se spune că, în timpul Marelui Război al Soarelui de Apus, Floricel a salvat o întreagă armată de la dezastru. Când ovale întregi de trupe mongole avansau spre regatul vecin al Hanului de Aur, Floricel, din ceruri, a întors soarta bătăliei. Manevrând cu dibăcie rogijina a ridicat praful învăluind armatele inamice într-o pâclă densă, coordonând apoi o mână de arcași cu care a rărit semnificativ numărul lor.

Floricel a fost adesea asociat cu miturile persane și indiene despre covoarele fermecate. Unii spun că a primit rogijina de la însuși Zeul Vânturilor, Mimos, în semn de recunoaștere pentru curajul său. Alte povești vorbesc despre faptul că rogojina era țesută din pânza magică a unei zeițe a stelelor Sonika, care i-a dăruit lui Floricel această relicvă pentru a proteja omenirea de tiranii neînduplecați.

Legenda sa a fost comparată cu cea a lui Sayu Ka, păsărica divină din mitologia indiană, datorită capacității de a survola câmpurile de luptă și de a apărea acolo unde era cea mai mare nevoie de el. Totodată, Floricel a fost descris ca un erou al aerului, stăpânind vânturile așa cum cavalerii stăpâneau caii lor.

În cultura asiatică, se crede că Floricel a inspirat poveștile despre Danesha, zeul-elefant cu o inteligență supraomenească. În Africa, există legende similare despre un războinic zburător care a salvat strămoșii elefanților de la extincție. Elefanții de astăzi, se spune, poartă în ei memoria lui Floricel, iar trompa lor ridicată spre cer este un omagiu adus războinicului zburător.

Floricel, legendarul războinic al rogojinei, călătorise prin timp și spațiu, martor al transformărilor pământului și al întâmplărilor ce legaseră istoria de mit. După ce a apărat elefanții primordiali și a înfruntat hoardele de mongoli, soarta i-a mai pregătit o încercare: iubirea.

Astfel că într-o zi însorită, pe când Floricel survola un sătuc modern dintr-un colț al lumii, privirea i-a fost atrasă de o femeie care lupta cu o sălbăticie și o grație ieșite din comun. Saya, căci acesta era numele ei, își apăra comunitatea de o bandă de mercenari care veniseră să distrugă pământurile sacre ale străbunilor ei, la apelul aproape disperat al lui Hooligans. Floricel, fascinat, a parcat rogojina după o tufă, intervenind în luptă alături de ea. Împreună, au reușit să înfrângă atacatorii.

După bătălie, Saya i-a spus:– Mulțumesc pentru ajutor, dar eu nu am nevoie de un salvator. Sunt obișnuită să lupt singură. În plus, mă roagă Hooligans să mai stau câteva zile pe aici, până se stabilizează zona.

Floricel, ușor încurcat, dar și profund atras de personalitatea ei puternică, a răspuns cu un zâmbet:

– Poate că nu ai nevoie de un salvator, dar nimeni nu refuză un prieten… sau un partener de luptă.

Saya, impresionată de curajul și modestia lui Floricel, a acceptat să îl lase să o însoțească în luptele ei. Împreună, au devenit o forță de neoprit, salvând sate, cumpărând frigidere, protejând păduri și luptând împotriva nedreptăților.

Cu toate acestea, Saya avea o regulă clară: Floricel nu avea voie să intre în casa ei.– Nu că nu ai fi binevenit, dar vreau să fiu sigură că tu rămâi aici din iubire, nu din confort. Dacă dragostea ta este sinceră, vei găsi fericirea chiar și pe rogojina aia ce o tot porți cu tine. Saya nu știa cine e Floricel și nici puterea de nedescris a rogojinei.

Floricel, bărbat de onoare, a acceptat provocarea. Și-a întins vechea rogojină, chiar în fața casei Sayei. Acolo, sub cerul liber, și-a continuat misiunea: să o protejeze pe Saya, să îi fie alături și, mai presus de toate, să-i câștige inima definitiv.

Ziua, cei doi luptau umăr la umăr împotriva nedreptăților lumii, iar noaptea, Floricel dormea pe rogojina sa, admirând stelele. Vecinii îi priveau cu simpatie și curiozitate, iar unii chiar râdeau de situație.

– Ești un războinic cu peste un milion de vizualizări pe Instagram și dormi pe o rogojină ca un simplu neica nimeni! îi spunea bătrânul satului.

– Uneori, cele mai mari victorii nu se câștigă pe câmpul de luptă, ci în fața unei uși închise, răspundea Floricel.

Deși Saya părea distantă, Floricel simțea că iubirea ei creștea cu fiecare zi. Îi zâmbea mai des, îi pregătea uneori mâncăruri delicioase și chiar îi aducea câte un buchețel de flori de câmp, de alea care cresc halandala pe oriunde. Cu toate acestea, ușa casei rămânea închisă.

Într-o seară, după o luptă obositoare, Saya s-a așezat pe treptele casei și i-a spus:

– Floricel, știi de ce nu te las să intri?

– Nu, dar sunt dispus să aștept cât e nevoie pentru a afla.

– Pentru că în clipa în care vei intra, vei uita ce te face să lupți pentru mine. Dragostea nu e despre confort, ci despre sacrificiu.

Floricel a înțeles atunci că adevărata probă a iubirii era răbdarea și perseverența. Și-a promis că, indiferent de cât va dura, el va rămâne acolo, pe rogojina sa, iubind-o pe Saya pentru cine era, nu pentru ceea ce putea să-i ofere.

Se spune că, într-o dimineață, Saya a deschis ușa și l-a invitat în casă. Dar, în acel moment, Floricel a ezitat. Și-a amintit de vorbele tatălui său: „folosește-l cu înțelepciune, căci puterea sa este mare, dar nu infinită” Oare adevărata lui casă era între patru pereți, alături de Saya?

Floricel se afla în fața primei lui lupte pierdute. Dragostea lui pentru Saya depășise timp și spațiu, depășise rațiunea, devenise slab, muritor. A făcut un pas, apoi încă unul și iată-l în casă.

În aceeași clipă din rogojină s-a ridicat un ghem de lumină care s-a dispersat lăsând în urmă un miros de ciorbiță cu perișoare cu pateu. Rogojina își pierduse puterea.

Floricel s-a întors înapoi, dar era prea târziu.

Se spune că și astăzi Floricel poate fi găsit pe rogojina lipsită de putere din fața casei Sayucăi. Ușa este descuiată, dar Floricel nu intră, așteaptă curierul să-i aducă un cablu de încărcare pentru rogojină.