Denisa, dulce ca o floare, cu pas ușor, ca un fuior,
Visând la lumi strălucitoare și basme, pline de amor.
Bianca-i vântul ce aleargă, prin munți și codrii seculari,
În ochii ei furtuna râde, iar glasul ei, cânt de canari.
Denisa poartă rochii fine, cu flori în părul dezlegat,
Bianca urcă pe coline, cu pasul ager, neînfricat.
În timp ce una-i ca o rază, ce mângâie cu dor ascuns,
Cealaltă e un foc ce arde, cu spirit viu și nepătruns.
Denisa cântă-n nopți senine, Cu glas de înger diafan,
Bianca vrea iar cu motorul, o cursă iute pe tăpșan.
Una visează prin castele, Sub bolți de aur și de vis,
Cealaltă-și scrie-n vânt himere, mergând pe creste de abis.
Dar se privesc și se-nțeleg, Deși par foarte diferite,
Căci una fără cealaltă, ar fi doar umbre rătăcite.
Așa rămân, mână în mână, ca soarele lucind prin nor,
Un suflet blând, unul furtună, dar împreună – un fior.
Versuri Floricel
Muzica și aranjament orchestral AI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu