Mă las purtat de vântul unui gând,
Căci mâna-mi slabă nu mai poate-aprinde
Cărbunii morți din focul muribund.
Mi-am sfâșiat aripa-n zbor zadarnic,
Spre ceruri reci, ce-s fără de răspuns
Iar rătăcirea dorului lovit amarnic
A ars în flăcări stinse, din trecut.
Atâtea seri mi-au răscolit tăcerea,
Atâtea ploi s-au frânt pe-al meu obraz,
Și totuși, ce-a rămas? Scrumul, durerea,
Și umbre ce se pierd sub al ei pas.
Nu voi mai sta să bat la uși închise
Nu voi cânta nicicui romanțe-n veci,
Las valul nopții să spele cele zise,
Și plec să zbor în noapte printre lilieci.
Și dacă cerul, într-o zi de taină,
Îmi va trimite un ecou stingher,
Nu-l voi mai prinde-n palma mea rănită,
Ci-l voi lăsa să treacă-n vânt stingher.
Versuri Floricel
Muzica și aranjament orchestral AI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu