Se cred mândre genii și urlă-n zadar,
Căci dorul de stele, din versuri absente,
Nu-ncape în creierul lor de samsar literar.
E fadă lumină, doar umbră-ncolțește,
Licoarea-i amară, cu gust de petrol
Degeaba-n cerneală doar chipuri cioplește,
În versul lor moale, nu-i suflet, e gol.
Eminescu-i fior, nu o mască de humă,
E codru-n furtună, Luceafăr și Dor,
E cântec ce crește din vis și din brumă,
Nu doar epitete, sculptate-n decor.
Lăsați-l să Fie, în astre, să zboare,
Nu-l trageți la xerox, nu-l faceți pământ,
Poetul e viu în tăceri, ascultare
Nu-n glas de trompetă și praful din vânt.
Versuri Floricel
Muzica și aranjament orchestral AI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu