Ideea

Precum orice om normal la bibilică, care se respectă, după agitația sărbătorilor, e bine să ne acordăm un răgaz pentru a ne reconecta cu noi înșine și cu lucrurile care merita cu adevărat trăite și prețuite. De cele mai multe ori, când am vrea să ne relaxăm, găsim scuza că nu avem timp liber, că nu avem bani, că trebuie să ne luăm concediu, dar uităm să tragem cu ochiul în jurul nostru și să descoperim adevărata bogăție aflată la dispoziția noastră: casa și familia.

de Ignat

Pentru că sărbătorile de iarnă băteau la ușă, Ofițerul de Serviciu pe unitate, Maior Pusica a decis că e timpul ca grăsunul din coteț să prezinte raportul de activitate pentru anul curent, cu realizări și obiective împlinite. Deoarece tovarășul porc a dormit și a mâncat ca porcul tot anul, tribunalul militar convocat de urgență a decis pedepsirea lui.

Project G

Undeva in Nord-Vest in linia intai. 

Dau creionul chimic pe limba si incep sa scriu. 

Draga mama, Eu sunt bine sanatos care sanatate ti-o doresc si tie. Aici sunt multi moldoveni, dar ma impac bine cu ei. Cel putin deocamdata. Unul din ei ne e lider si ne cere zilnic push. Il cheama Virusz. Pe numele de familie SARS COV2. In fine... Astia isi pun niste porecle de cazi in cur. Cred ca le cauta pe google. Desi nu are accent de moldovean, ne cere push de zici ca e din Vaslui... Cred ca numai acolo sunt asa defavorizati de soarta incat sa ajunga sa ne oblige si sa ne bage in tabele. Macar nu ne ameninta (inca). Probabil nu are cu ce...

Săptămâna „altfel” în Bucătăria Mimozei

- Copiii mei, avem oaspiți la cină! 

Atât a trebuit să spună Mimoza. Mecanismele de supraviețuire în vremuri de bejenie s-au activat instant. Unul a deschis fereastra, altul a scos lada de zestre, altul mătura, altul scutura, altul ștergea praful, unul curăța cartofi, altul cosea gazonul, altul fuma și sugea dintr-o sticlă de JB, altul aprindea focul. STOOOOP. Ceva nu e în regulă.

- Nixoani, ori pui mâna la treabă, ori zbori înapoi în Tavernă. Ai auzit wuăi? Nu sunt ecou să repet a doua oară?

Ziua Tonților

În fiecare an, în luna decembrie, în a noua zi, este Sărbătoarea Internațională a Tonților. 

Undeva prin Asia, între Indonezia și Malaiezia există o insulă numită Borneo, unde există o tradiție ciudată. Tinerii căsătoriți nu au voie să folosească toaleta timp de trei zile și trei nopți, părinții și socrii fiind foarte atenți la respectarea acestei tradiții. Se pare că astfel, tinerii căsătoriți vor avea parte de o viață îmbelșugată. La noi, românii, era ceva referitor la mâncatul de rahat în copilărie.

De ce suspină uneori Dragonul?

- Dragoane, curăță-mi și mie o oază, mă mănâncă crocodilii în ea. Dragoane, Dragoaneeee! Unde muma pădurii hoinărești bețâvanu ăsta? Dragoaneeee! 

- Mimi!!!!!!! Plânge Dragonu, anunță Pusica cu jumătate de gură. 

Mimi ieși pe balcon și-l văzu pe Dragon cum se tăvălea pe jos, smulgându-și părul din cap, urlând isteric și înjurând în toate limbile știute și neștiute. 

- Asta numești tu plâns, tu, Dana? 

- Eu îs pe stilul minimalist.

Catargul Căpitanului Mimi

Soarele, ce strălucise toată ziua pe un cer senin, fără nicio pală de vânt, se retrăgea spre odihnă, lăsând vederii noastre un superb apus. Ce se întâmplase nu mai avea nicio importanță. Marinarii de conjunctură se eliberaseră de sarcinile curente și priveau când spre apus când spre dansul maiestuos al unei colonii de meduze. Lipsa vântului făcea ca și apele oceanului să ațipească, astfel încât aveai senzația că ești suspendat într-un imens nimic primordial.

Push, Push, Push

     E liniște, o liniște deprimantă și deranjantă cu care nu suntem obișnuiți. Pierderea unui mare jucător și-a pus amprenta asupra tuturor. A fost un mare jucător, mulți ar spune chiar „un magician”, Dana ar completa instant „au revoir!”. Din păcate, trecerea anilor a avut un efect asupra lui. Din geniu a devenit un consumator, iar acest consum, uneori exagerat i-a îndepărtat pe rând pe toți prietenii, apoi l-a terminat și pe el. R.I.P. Maradona.

Rammy

     Departe, atât de departe încât ar trebui multe pagini pentru a defini cu aproximație locul despre care vreau să vă povestesc, se afla Ținutul Sincerității. Un ținut muntos, cu multă vegetație și izvoare de apă, în care domnea liniștea, pacea și prosperitatea.

     Era învecinat cu Marea Senină spre miazăzi, Munții Neguroși la miazănoapte, la răsărit cu Regatul de Foc, iar la apus cu Regatul Înghețat.

     În mijlocul Ținutului Sincerității se înălța către cer Arborele Văzduhului, locuința înțeleptului Împărat Timp, un Zeu desăvârșit. 

     Poate că zeii sunt consideraţi nemuritori, istoria este plină de astfel de relatări, religiile însă sunt muritoare. Un zeu este viu, permanent prezent şi nemuritor când oamenii cred în el. Dar când oamenii nu mai cred şi încetează să-l mai venereze, să se roage şi să-i mai poarte respect, acesta dispare, ca şi cum nu a existat niciodată.

Tenarmi - Nervi

- Si astfel incepe... Citesc mesajul apoi il aprind cu bricheta si il strivesc sub bocanc.

- Ce incepe nixoane? Dragonul ranjeste spre mine curios.

Imi dau seama ca de fapt gandeam cu voce tare. Razele soarelui incearca sa se strecoare printre crengile fagilor din jur. Din pacate nu reuseste sa ne incalzeasca. Padurea e prea deasa inca. Stiu insa ca in curand obuzele si focul o vor rari, dar incerc sa nu ma gandesc acum la asta... 

- Incepe razboiul dragoane... Vezi convoaiele astea?

Despre măgari și măgării

Măgarul (Equus africanus asinus) este un animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, cu capul mare și cu urechile lungi, folosit ca animal de povară și de tracțiune.

Aflat mereu în umbra calului, măgarul a păşit umil dar sigur prin istorie. Ca o dovadă în plus asupra modestiei, rezistenţei fizice şi adaptabilităţii sale, măgarii populează şi astăzi în special ţările sărace din Africa, Europa şi Asia. Măgarii domestici observaţi în prezent şi în mediul rural din ţara noastră provin din măgarii sălbatici nubieni şi somalezi, două subspecii ale măgarului sălbatic african.

Queen of beasts

Cu siguranța, cel mai frumos anotimp pentru o vizită la o cramă este toamna, moment în care via este încă verde, mustul se poate gusta direct din tancuri și căldura de afară face ca vizita în răcoarea cramei să fie una cu totul deosebită. Nu e cazul acum, când afară e frig, iar strugurii nixonului încă nu sunt culeși. Totuși, în această seară el este gazdă și tocmai ne-a invitat săi vizităm „biroul”.

O războinică pierdută

Sfârșit de noiembrie. O seară posomorâtă și umedă precum locuințele lacustre ale lui Bacovia. Cerul e acoperit, razele lunii reușind periodic să străpungă bariera de nori creând un spectacol sinistru de umbre. În depărtări, urletul trist al unui lup anunță o iarnă lungă și grea.

Bruma din noaptea precedentă a golit pădurea de frunze. Frigul pune stăpânire peste tot și toate, transformând viața în gheață.

Tenarmi - turcalețul

Primii fulgi de nea se aștern peste noi liniștit în cadranul NW. E frig, dar totuși nu atât de tare încât să ne stingă patriotismul și dorința de a fi aliați cu 40 de alianțe de ferme. Virus o rezolva și pe asta. Când mă uit pe lista cu aliați parcă vad bonul de casă când merg cu nevasta-mea la Lidl la cumpărături... Interesul meu față de lista asta? Culmea e același. 

De ce întârzie Dragonul la WC?

Era cu puţin înainte de miezul nopţii. Aşteptam ora stabilită. 

- Raţie dublă de băutură la toată lumea, ordonă sec Dragonul. 

- Nici unul n-o să scape cu viaţă, scânci floricelu ștergându-și mucii cu mâneca vestonului. 

Locotenent Pusica clătină din cap, curăţând cu însufleţire spada cea nouă, câștigată la barbut cu o seară înainte, cu un turc care îi făcea ochi dulci. 

Eram cu toţii îmbrăcaţi din cap până n picioare în ţinută de camuflaj. Adevărate năluci! Un şir de năluci, toate la fel, înarmate până-n dinţi. 

Ciorba de cocoș

Legenda spune că Cocodronul ia naștere dintr-un ou depus de un cocoș și clocit de o broască râioasă. Acest lucru se întâmplă extrem de rar și doar în anumite condiții, de exemplu un mare cataclism, un război sângeros sau o pandemie globală. Într-un astfel de moment în creierul unor anumiți cocoși se creează noi circumvoluțiuni, care determină organismul lor să dezvolte într-o scurtă perioadă de timp un cocovar, unde va lua ființă un singur ou de culoare verde aprins, care va fi ouat de cocoș în afara curții unde locuiește, într-un cuib construit cu grijă, urmând a fi apoi închis bine cu paie. 

Odată depus oul, cocoșul mai avea exact 69 de zile de trăit.

Tenarmi (prolog)

Octombrie 2020 

Afară e o ceața deasă. De fapt e Ceață! Pentru că așa ceva vezi doar în Ardeal la munte. Restul sunt doar niște mici fenomene locale cu care vă mint ăia de la știri... 

Încerc să mă piș... Inspir între timp. Ahh ce aer minunat... Ceva sare pe mine și mă mișcă. Constat ca m-am pișat puțin în oleandrul nevesti-mi... La naiba. 

- Marsh dracu de-aci arătare! Dragonu dracu ce ești! Rochitza dispare precaut sub bmw. Știe că e singurul loc unde nu dau după el cu ce-mi cade în mână... 

Secretul Clotildei

- Floricele? Am inteles ca esti intelectual? Stii franceza, da? Daca-mi traduci si mă ajuți sa i-o trag Clotildei...
- Ce-mi dai? Floricel isi freaca mainile bucuros.
- Orice vrei! Sunt indragostit lulea de frantuzoaica, suspin eu.
- In regula, zice Floricel. Ai ceva special in minte?
- N-am nimic in minte, dar tu vei avea rucsacul asta in spate. Io-l tin de vorba pe jandarm, iar tu intri in camera cu sacii si-l pui sus pe dulapul din dreapta.

Flancul drept

Eram in post, undeva pe seară. O vreme minunată nici nu pot sa va explic batea un vânt rece si arunca mici picături de ploaie care te tăiau la obraji. Pe SW era liniște, nimeni nu ataca nimeni nu spiona si asta ma făcea sa am o oarecare relaxare in timpul pazei.

Imi aprind o țigară de nervi ca trebuia sa stau eu in post cand puteam sa fiu liniștit cu o cana de vin, să urmaresc un episod din filmul preferat in tabara noastră de la -50/-50 unde aveam cartierul general.
La un moment dat aud din spatele unui tufiș un zgomot de centură zdranganind. Sar in picioare, pun mâna pe armă, dau piedică, trag glonț pe țeavă, jarul de la țigară imi cade pe mâna dreaptă, pun arma ferm pe umăr si tip cat ma tin plămânii, mai mult de arsura provocată de țigară:

SW in corzi

Dormeam, un nasture mai aveam la bluza Jessicai Alba, când un răcnet de 100 de decibeli îmi spulberă cel mai frumos lucru care mi se întâmplase in ultima perioadă. Deschid ochiul drept in speranta ca e doar ceva trecător si ma pot întoarce la visul meu superb. Având casca pe creștetul capului si fața transformată de nervi, Alex37 striga la mine:
- Dom' comandant s-a ales praful, haideți repede.
- Chiar ca s-a ales praful, Alex. Nu puteai sa tipi si tu peste 7-8 minute, m-as fi trezit alt om. Ce s-a întâmplat?

Ultimul Inamic (8)

Discutii la nivel inalt...

Stau pe prispa in linistea serii si incerc sa numar stelele. 20 001, 20 002... Puma toarce ghiftuita langa mine. In februarie ai fi putut sa-i numeri coastele. Acum, dupa ingrijirile mele arata ca un porc inainte de Craciun. S-a refacut destul de bine dupa accidentul cu Marean cinefilul si domnul fug alcoolistul care conducea ca un nebun. Sorb din pahar, gheatza clincane vesela... Hmm... Exact cum trebuie. Doamne apara-l pe piticu de coronavirus! Imi fac cruce. Un nor trecator imi strica numaratoarea stelelor. La naiba. Puma casca plictisita.

Epilog.

Sangele curge in continuare prin furtun.
- Ba Feno? Cat sange are ma o puma? Mie imi mai ramane ceva?
Usa se deschide. Un domn imbracat in balonzaid negru intra nervos. Are o palarie neagra si pare periculos pentru orice paianjen de oaza.
- Domnul nixoane?
- Ah, tu esti Mircea?

Ultimul inamic (7)

Dau un barbut cu smenu in taverna ca baietii.  Sunt un jucator adevarat! Am cartieru-n inima si barbutu-n sange! Dau cu zaru... Smenaru ma curatza ca pe ceapa. Norocul ma ocoleste azi. Pun sticla la gura. Cine e mai slab, ala se parleste... Smenaru pupa zarurile si le arunca. Adio beamveu... Ce-am avut, am pierdut. Ii arunc cheile pe masa si ma ridic. Puma se ridica odata cu mine.

- nixoane? Puma ta? Frumos animal. O joci? Iti ofer sansa sa recuperezi tot... Smenarul pare serios.

Ultimul Inamic (alba neagara)

- Aveti o tigare careva? Intreb. Feno lasa arma jos. Imi arunca pachetul. Hmm... Nu-s Lucky. Strike. Stramb din nas dar no. Elfi... Ce dracu sa le ceri?

Scot bricheta din buzunarul pantalonilor de camuflaj (stiu ca Floricel gusta de-astea)

- Inafara de faptul ca Batranul a reinventat travianul si ma da exemplu la fiecare lectie din scoala lui... "nixon ar fi zis asta, nixon ar fi facut aia" De ce sunt aici? Si inca viu?

- Datorita virusului! Zbiara EL la mine.

- Dumneata? Ne stim?

- Da nixoane. Sunt Wa... Pardon, Batranul. Stii tu...

Ultimul inamic 7 (Alba/Neagra)

- Watashi ni shitaga tsu nixoane, zice japoneza. Inainteaza de-a lungul zidului. Peste tot vedem semne grafiti cu sageti "Spre CCE".

Nu stiu ce zice dar ne sprijinim unul in altul cu berile in mana. Nu suntem beti. Asta e clar!

- Doua nixoane.

- Doua soro...

Intr-un final ajungem un fata unei usi. Deasupra scrie mare: Camera Consiliului Elfilor (CCE)

Ultimul Inamic (6.2)

Au trecut deja 3 zile de cand bem cu japoneza baxul de bere pe zi si ne indopam cu orez si  sushi in infirmieria elfilor. Intre timp a reusit sa strecoare si niste pachete etichetate "Crucea Rosie Internationala"  printre garzi...

- Asta e din Londra cred ca de la piticu nixoane... Cica ceva scotian vechi de 12 ani sa te refaci repede. Are si bilet inauntru. Zice asa: "Ca pe uk5x, am zis"

- Merge... Adu pahare...

Ultimul Inamic (6.1) COVID 19

Port un costum biohazard. Linistea din jur ma sperie putin. De fapt putin mai mult. Sunt la un pas sa o iau la fuga inapoi. Tot ce aud este propria-mi respiratie in masca. Inaintez pe o strada pustie cu arma la ochi. E noapte. Porcaria asta de night vision transforma totul intr-o realitate verde. Neprietenoasa.
- Contact ora 1, aud in casca. Vector stanga. Trag. Cade... Tocmai am impuscat ceva mai mare decat un maidanez. "Sper ca era Batranu" zambesc in sinea mea. 

Ultimul Inamic (5)

Elfii danseaza lin pe manelele lor stupide... Cred ca au tras ceva pe nas. Puma isi zbarleste parul pe ceafa. Smen reuseste intr-un final sa bage incarcatorul la locul sau. Clank...
- Acum ce fac nixoane?
- Trage de chestia aia inapoi. Asa... Acum muti asta aici... Esti pe FA.
- Ce inseamna FA?
- Foc Automat. Daca apesi pe tragaci? Ultimul loc unde ai vrea sa fii este in fata armei...

Judgement Day

Mulțimea adunată fremăta de furie, înjurând printre dinți și strângând pumnii cu furie. Nu conta pentru ei ploaia care curgea cu stropi mărunți și deși, nu conta vântul care le biciuia obrajii înfierbântați. Aburii respirației dădeau impresia unei turme de bivoli încolțită de un grup de lei, într-un loc strâmt, gata în orice clipă să pornească tăvălugul mortal atât pentru unii dintre ei cât și pentru cei care le amenințau viața.

Răzbunarea elfilor (2)

Ora 5.45. Încă două ore și ceva de veghe. Bogdan scruta orizontul, atent la orice sunet și mișcare. Înaintă cu precauție până limita vestică a postului său. De sute de ani se bucura ca un copil când primele raze ale dimineții luminau versantul Muntelui Sacru, dezvăluind privirilor în toată splendoarea, Templul Veșniciei, reședința celui mai înțelept dintre elfi, Bătrânul.
Nimeni nu știa exact câți ani avea Bătrânul, se auzise că El ar fi construit templul în copilărie, la împlinirea a 18 milenii de viață. Tot acolo locuiau și Marea Preoteasă a Elfilor, Claudia, Oracolul Japonez și Înțeleptul Cărturar Adipiciu.

Ultimul Inamic (4)

Puma mea toarce linistita pe bancheta din spate. Desi e tanara inca, sunt convins ca are reflexe de felina deja.
- Mai aveti 30 de parcele pana la destinatie zice prietena mea din GPS.
- Musc dintr-un sarpe de oaza uscat iar restul il arunc in spate. Puma il prinde din zbor.
Cadranul trece in viteza pe langa noi. ATV-urile ne incadreaza. Uneori se apropie unul de altul. Baietii par sa-si paseze ceva de la unul la altul. Cred ca e slivovica sarbului. Zambesc si schimb a cincea. Consumul sare la 22 pe suta. Are smenu bani, zambesc in sinea mea.

Răzbunarea Elfilor (1)

- Be quiet there! se încruntă Memento către Lorant și Floricel, care șușoteau între crengile cu care se camuflaseră. Urmărea de trei ceasuri cu răbdare activitatea din tavernă și generoasa ei curte. Sudoarea se scurgea pe fruntea lui Memento, spălându-i fardul și ajutând rimelul să-i picteze ochii obosiți de privit prin lunetă. Nici cele două muște verzi, care insistau să aterizeze fix în același loc, lovindu-se și înjurându-se reciproc, nu izbuteau să-i distragă atenția.

Ultimul Inamic (3)

Floricel a evadat ieri profitand ca Tazar vrand sa faca o resursa cinstita, le ghicea in cafea hammerul la toti. (am scris la toti ca sa stiti ca sunt de-al vostru). Altfel scriam lui toti...
- Cum adica nubex, a evadat prizonierul Floricel? Ma uit urat la Tazar.
- Pai ptiticu mi-a dat calculele peste cap... Are doar 5000  catapulte. Dracu l-o mai bagat in seama si pe prizonierul lu peste...
- Si cate trebuia sa aibe piticu de fapt?
- Macar 5012...

Croc Day

Pe culmea însorită, floricel culegea flori meditând la metempsihoza sufletului său, privat în ultimul timp de pupicurile fetelor. Ciripitul vesel al cintezoilor nu tulbura defel zborul leneș al unui trântor nemulțumit că nu găsește o floare pe placul lui, unde să se scalde în raze și polen. Pe cer niciun norișor, nicio adiere de vânt. Armonia naturii îl contopea pe floricel cu florile pe care le iubea atât de mult.

Ultimul Inamic (2)

- Armele raman la intrare! zbiara bodyguardul smenarului aratandu-ne rastelul.
- Sau ce? Intreaba Tazar.
- Sau nu vrei sa aflam, zice defenderul. Iar pe lista mea sunt doar trei invitati de la NE-Force. Unul din voi trebuie sa ramana afara.
- El este cu mine. Arat spre Floricel. Hai domle... Considera-l un bagaj de mana, ce naiba?
- No exceptions! Malacul ridica bastonul spre mine. Feno ii pune cutitul la gat.

Ultimul Inamic (1)

Feno si Tazar sunt beti. N-as putea zice ca-s praf caci inca se tin pe picioare. Sa zicem doar ca-s putin mai treji decat mine. Ceea oricum in orice armata din lume ai fi... Nu ti-ar permite accesul direct la explozibile. Dar la NE-Force totul e permis cand vine vorba de inamici.
- Incendiare! 64 cu 20! zbiara feno.
- Salutari din Argheal no! Tazar trage sfoara. Obuzele zboara frumos, suple ca niste pescarusi.
-nixoane? te uiti? Feno imi intinde mandru binoclul.

Punctual ca moartea!

Ne apropiem de taverna. N-as putea sa spun ca suntem obositi, sau... veseli sau macar plini de resurse... Avem mai mult noroi pe bocanci decat resurse in hambar. Cat despre medalii... O medalie pe un rox? Daca nu esti prieten cu smenaru... Iei doar... De fapt vorbesc prostii. Daca nu esti prieten cu smenarul inseamna ca ai doar de dat. Ca de primit... Poate dupa ce l-o rezolva virusu. Nu ala din Elite ci ala din China.
Ceva nu pare in regula. Reclama luminoasa a tavernei s-a schimbat. Acum zice: "Taverna Sarbului Liviu - Punctual ca moartea"!

RoElfian Rhapsody

,,Pe un server iute,într-un vechi copac..."
-I-ar începi măi Meme?Nu vezi că mă...culc?
-Nu mă întrerupe,ca să spun povestea...
-Mda,le ai cu spamul,ți s-a dus și vestea!
,,...Sta pe tron Bătrânul îmbrăcat în gold..."
-Sabia-i atârnă de la gleznă-n șold!
,,Pe o cracă -întinsă,între Elfii lui..."
-Mai puțin Morfeul,ia-l de unde nu-i!

Antena

În vreme de război e indicat a se ține și câte un chef. E indispensabil dacă vrei ca soldații să rămână motivați și gata oricând de jertfa supremă.  Nu e și cazul nostru, război sau nu, o ținem în chefuri. Pe întreaga linie a frontului, în restaurante, în taverne, bombe infecte, unde sunt sticle și dopuri, acolo ne găsiți și pe noi.
În acea seară însă floricel nu era în taverna sârbească. Nu mă înțelegeți greșit, nu e un călugăr sau sfânt, era specialistul în telecomunicații, mai exact sârmar. Trăgea cabluri, monta antene, radio, morse, păcănele. 

Artileria

Incet se lasa seara peste NORD-ul inghetat.. Cand privesti departe ai impresia ca stelele incearca sa-si arate  frumusetea stralucind in zapada. Trag aerul rece al iernii in piept si simt ca traiesc cu adevarat. Sunt acasa. In Nord. Winter has come...

- nixoane? o vorba? Virusu ma priveste amical asteptand. Am 36 cu 5 nu te speria...
- Desigur, zambesc. Intram in centrul de comanda Elite lasand armele la intrare.
- Nu ne trebuie berbecari, zice el aratand spre harta serverului de pe perete.
- Bai viruse esti cu capu? Ce dracu de travian jucati?

Undeva mai mult in Nord decat in Est... Taverna Sarbului Arkan.

- Ziveli! zice sarbu. Aici nu se fumeaza.

- Incerci cumva sa ma strigi din wing Arkane? Sau preferi din Elite?
- Sorry, boss, imi intinde bricheta.
- Ziveli, atinge-ne cu doua!
Feno isi pune arma in rastel. Dam slivovica peste cap.
Manelele ne zgaraie auzul. "Sunt sofer de beamveu si-am gagica la liceu"... Gagicile din Elfii se rasucesc de zici ca-s pe sistem nervos.

'Neaţa, prieteni!

De obicei, am o activitate nocturnă bogată, atunci când "dau cu porcu'".
Mă tăvălesc şi mă frâmant ca un limbric prin futelniţă, iar pân' se crapă de ziuă izbutesc chiar să desfăţ plapuma şi vreo două-trei perini.
În tot acest răstimp, visez "cai verzi pe pereţi" sau alte bazaconii, cum ar fi:

Balada dorobanțului nixon

Scary Movie

În  sfârșit au trecut sărbătorile, atât prin ținutul Rogojinei cât și prin sistemele noastre digestive. Urmările se văd ușor, Șeicul se chinuie de jumătate de oră să întindă cureaua care nu-l mai încape, Maya nici nu se mai uită la oase, Mimi aduce de la piață doar verdețuri. Floricel de o săptămână nu se dezlipește de statuia Preasfântului Șlap, rugându-se în zadar pentru cârnați și mușchiuleți.

Otoman undercoveer

Feno doarme. Dau cu bocancul in el. Nimic... Dau mai tare! Dau la coaste. Nimic...
La naiba. "Maimutza o murit" ma gandesc. Pana mea... Daca as primi cate un cent pentru fiecare jucator pe care l-am pierdut in travian, as fi miliardar demult.
- Japan baby?
- nixorete? ma plictisesti... Ma abtin sa nu-i sparg mutra. E singura careia ii permit sa mi se adreseze altfel decat cu nixoane cu n mic.

Un vis tulburător

Sal’tare şi noroc, prieteni!
Mai deunăzi avusei un vis tulburător şi mi-i tare teamă că nu vi-l spusei şi domniilor dumneavoastră.“Se făcea că păsările “Bullshit” avea sonerii de ceas deşteptător în loc de cioc.
Astea ţârâia, bâzâia şi zbârnâia grozav de tare pe la fereştile oamenilor dis-de-dimineaţă şi făcea o larmă teribilă.

Return to Posada ep. 1

Undeva intr-o tara din lumea a treia cum ar fi cadranul Nord-Est.

Desertul se deruleaza in viteza pe langa noi. Arata ca o pictura. Era sa zic abstracta dar de fapt arata ca un c...t in miscare.

- Mai repede, zbiara umflatul din spate. La naiba... Imi vine sa-i sparg mutra, dar el semneaza cecurile... Ce pot sa fac? Imi pun ochelarii de soare, schimb a cincea si o calc. Sunt doar un alt roman intr-o tara straina la cheremul unuia mai bogat ca mine, incercand sa trimit cativa dolari acasa de Craciun.

- nixoane opreste putin la Mall, zice nasolul. Vreau sa cumpar ceva pentru Saya.