Flancul drept

Eram in post, undeva pe seară. O vreme minunată nici nu pot sa va explic batea un vânt rece si arunca mici picături de ploaie care te tăiau la obraji. Pe SW era liniște, nimeni nu ataca nimeni nu spiona si asta ma făcea sa am o oarecare relaxare in timpul pazei.

Imi aprind o țigară de nervi ca trebuia sa stau eu in post cand puteam sa fiu liniștit cu o cana de vin, să urmaresc un episod din filmul preferat in tabara noastră de la -50/-50 unde aveam cartierul general.
La un moment dat aud din spatele unui tufiș un zgomot de centură zdranganind. Sar in picioare, pun mâna pe armă, dau piedică, trag glonț pe țeavă, jarul de la țigară imi cade pe mâna dreaptă, pun arma ferm pe umăr si tip cat ma tin plămânii, mai mult de arsura provocată de țigară:

- STAI PE LOC CA TRAG!
- Nu trageți dom' comandant, sunt eu, Kurama!
- Colonel Alin, nu te mai furisa asa pe lângă ghereta mea ca te alegi cu vreun glonț în târtiță. Nu mai am nici vârstă și nervii de alta dată si nu stiu cum reacționez.
- Auzi dar de ce esti tu in post? Nu trebuia sa fie Scoro in seara asta?
- Trebuia, dar a dat cep la butoiul ala vechi si mi-a trimis mai devreme o poza cu el si paharul de țuică galbenă. Ziceai ca e leșinat deci clar nu era la primul. Ce pateste cand pun mâna pe el ... de fapt daca mai pun mâna pe el, ca daca il miroase Dana il face chiftele.
Amândoi izbucnind in ras ne aprindem cate o țigară și îl întreb pe bunul prieten Kurama, cum mai e treaba prin cazarmele noastre ?
- E bine, șef, doar ca nu stiu ce face Zozo?
- Adica?
- Păi permiteți să raportez, a plecat singur pe zombalaii aia de natari, vrea decorație de locul 1 la atacatori.
- Zi-i sa si-o bage in c...
Deodată auzim un strigăt in statia de emisie-receptie:
- Ajutor, suntem atacați de cei din SUD, avem 30 de atacuri in desfășurare.
- Care esti ? Zbier eu, in statie.
- Sunt eu Lumânare ! Ma ataca !
- Aline, hai repede sa rezolvăm problema!
Ajungem imediat la baza, dam alarma:

- Toată lumea echiparea, suntem atacați !
Imi iau echipamentul, ies in fata plutonului sa vad cine si cum este pregătit . Vad un loc liber fix pe linia din față.
- Unde este Maria si de ce nu este in post? BA DAM DE DRACU DACA NU APARE. In urmatoarea
secunda vad pe cineva trăgând un sac prin noroiul din curtea unității.
- L-am prins încercând să intre în unitate, dom' comandant, zice cu o voce speriată, Elena. Desfac sacul, nu mai înțelegeai ce e acolo.
- Elena cine, dracu era ăsta?
- Nu stiu, șefu, m-am speriat și am descărcat 2 încărcătoare in el.
- Pfff, să vezi cand o sa avem nevoie de gloanțe ce le cautam prin ăsta...
- Hai sa vedem cum rezolvăm la Schiller. Toată lumea la Schiller, acum ! Executarea!
In 10 min ajung atacurile!
Eram toti pe ziduri cu ochii in patru sa ii prindem pe invadatori, asteptandu-ne la o mare acțiune împreună cu al lor comandant! La ora "Z" apar 20 de ciumpalai desculți si un pic matrafoxati cu niste bete in mâna.

Aruncă Kurama, o grenada ii dezintegreaza pe aia, iar după zgomotul acesteia se aude o serie neîntreruptă de rafale de armă.
- Va rog sa o oprească cineva pe Elena, ca la cat plumb baga in ei, nu mai putrezesc ăștia, ii împăiaza direct.
- Ne întoarcem cu toții dezamăgiți la centrul de comanda in toiul nopții, unde il găsim pe locotenetul Siju, abia mai respira.

- Ce ai pățit, Sijule, il intreb cu o voce gravă?
- Pe dracu! Am avut de pus niste parchet si cand am ajuns in unitate, totul ardea! La mine a fost realul!
- Hai sa bem o țuică fiartă daca a mai rămas ceva de la Scoro si vedem maine ce mai este de făcut!
- Toată lumea la odihnă, maine e o nouă zi! Al dracu ma gandesc eu, vorbesc si in citate celebre. 

Aceasta povestire este un pamflet . Orice asemănare cu persoanele reale este pur întâmplătoare!
Povestea este a noastră, stilul este "împrumutat " de la bunul meu prieten nixon .

Coco_Bz