Ora 5.45. Încă două ore și ceva de veghe. Bogdan scruta orizontul, atent la orice sunet și mișcare. Înaintă cu precauție până limita vestică a postului său. De sute de ani se bucura ca un copil când primele raze ale dimineții luminau versantul Muntelui Sacru, dezvăluind privirilor în toată splendoarea, Templul Veșniciei, reședința celui mai înțelept dintre elfi, Bătrânul.
Nimeni nu știa exact câți ani avea Bătrânul, se auzise că El ar fi construit templul în copilărie, la împlinirea a 18 milenii de viață. Tot acolo locuiau și Marea Preoteasă a Elfilor, Claudia, Oracolul Japonez și Înțeleptul Cărturar Adipiciu.
Bogdan contemplă minunata priveliște vreme de câteva clipe, după care se întoarse pentru a-și relua îndatoririle zilnice. Auzind un zgomot încordă arcul, căutând din priviri sursa, dar se liniști imediat, zărindu-l pe Călin culegând flori.
- O dimineață luminoasă, salută Călin vesel.
- Lumina fie cu tine, răspunse Bogdan.
- Nu te saturi niciodată de această priveliște?
- Niciodată, nu cred să fie un loc mai frumos pe pământ.
- Adevărat, atâta pace și liniște ...
- Dar ce e cu tine aici? Pentru ce culegi flori? Nu era asta treaba zuzului?
- Ba da, dar floricelul e la carceră cu Memento și Lorant. Idioții au furat un butoi din Taverna de la poalele muntelui, un butoi gol, nimeni nu înțelege ce a fost în capul lor.
- Urât din partea lor, ne fac neamul de râs.
- Nicio problemă, se ocupă de ei Elfa Supremă, Saya. Am văzut-o cum își pregătea încălțările de tortură.
- Să intre cei vinovați, tună Bătrânul, vizibil supărat.
Pe ușa grea de piatră, înaintau târându-și lanțurile, plini de vânătăi și cucuie, Floricel, Lorant, Memento și încă patru elfi. În spatele lor Rakka cu Furka, înfricoșătoarea lui armă.
Consiliul elfilor luă loc în jurul mesei și se apucară de mâncat și de băut. Bucătarii Demelza au gătit fasole cu ciolan de T-Rex Marsupial. După aproximatv două ore, masa era strânsă, elfii ghiftuiți. Judecata putea să înceapă.
- Onorată asistență, începu SCUT, cel mai elf dintre ne-elfi, proaspăt transferat de la SC Elfii la Universitatea Elite pentru fabuloasa sumă de 8000 petale de margaretă subacvatică.
Onoarea Neamul nostru Elfesc a fost pătată de acești netrebnici. Încălcând într-un mod atât de josnic legile noastre sacre, au părăsit tabăra și au ciordit un butoi. Da doamnelor și domnilor, UN BUTOI, un butoi gol, ca să fiu mai clar. Îmi exprim public dezgustul, așa ceva nu s-a pomenit niciodată și credeți-mă, am jucat fiecare server de la prima ediție.
Bătrânul nu rosti nimic. Se lăsă liniștea în încăpere, nimeni nu îndrăznea să mai spună nimic. Bătrânul ațipise.
Rând pe rând, toată lumea părăsi încăperea.
Tudor se apropie de Saya și-i spuse:
- Arde-le câte un șlap și dă-le drumul. Mă ocup eu de problemă.
Nimeni nu știa exact câți ani avea Bătrânul, se auzise că El ar fi construit templul în copilărie, la împlinirea a 18 milenii de viață. Tot acolo locuiau și Marea Preoteasă a Elfilor, Claudia, Oracolul Japonez și Înțeleptul Cărturar Adipiciu.
Bogdan contemplă minunata priveliște vreme de câteva clipe, după care se întoarse pentru a-și relua îndatoririle zilnice. Auzind un zgomot încordă arcul, căutând din priviri sursa, dar se liniști imediat, zărindu-l pe Călin culegând flori.
- O dimineață luminoasă, salută Călin vesel.
- Lumina fie cu tine, răspunse Bogdan.
- Nu te saturi niciodată de această priveliște?
- Niciodată, nu cred să fie un loc mai frumos pe pământ.
- Adevărat, atâta pace și liniște ...
- Dar ce e cu tine aici? Pentru ce culegi flori? Nu era asta treaba zuzului?
- Ba da, dar floricelul e la carceră cu Memento și Lorant. Idioții au furat un butoi din Taverna de la poalele muntelui, un butoi gol, nimeni nu înțelege ce a fost în capul lor.
- Urât din partea lor, ne fac neamul de râs.
- Nicio problemă, se ocupă de ei Elfa Supremă, Saya. Am văzut-o cum își pregătea încălțările de tortură.
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Sala de judecată a Elfilor prinse să se încălzească datorită focului vesel ce dansa în șemineele de piatră, frumos sculptate de Meșterul Tudor, cel mai priceput dintre elfi.
Pe ușa grea de piatră, înaintau târându-și lanțurile, plini de vânătăi și cucuie, Floricel, Lorant, Memento și încă patru elfi. În spatele lor Rakka cu Furka, înfricoșătoarea lui armă.
Consiliul elfilor luă loc în jurul mesei și se apucară de mâncat și de băut. Bucătarii Demelza au gătit fasole cu ciolan de T-Rex Marsupial. După aproximatv două ore, masa era strânsă, elfii ghiftuiți. Judecata putea să înceapă.
- Onorată asistență, începu SCUT, cel mai elf dintre ne-elfi, proaspăt transferat de la SC Elfii la Universitatea Elite pentru fabuloasa sumă de 8000 petale de margaretă subacvatică.
Onoarea Neamul nostru Elfesc a fost pătată de acești netrebnici. Încălcând într-un mod atât de josnic legile noastre sacre, au părăsit tabăra și au ciordit un butoi. Da doamnelor și domnilor, UN BUTOI, un butoi gol, ca să fiu mai clar. Îmi exprim public dezgustul, așa ceva nu s-a pomenit niciodată și credeți-mă, am jucat fiecare server de la prima ediție.
Bătrânul nu rosti nimic. Se lăsă liniștea în încăpere, nimeni nu îndrăznea să mai spună nimic. Bătrânul ațipise.
Rând pe rând, toată lumea părăsi încăperea.
Tudor se apropie de Saya și-i spuse:
- Arde-le câte un șlap și dă-le drumul. Mă ocup eu de problemă.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
În Tavernă, nixonul convocase consiliul de război. Mai exact planificase o dușcă înainte de a pleca la luptă. Vorba multă sărăcia omului .... așa că duceau unul după altul paharele la gură, mai vârtos decât fac popii cruce.
- Nixoaneeeeeeee .....
- Plimbate-ar pompele funebre, ce-ai piticule?
- Nixoaneeeeeee, butoiul!
- Știu, imediat plecăm să-l recuperăm și să pedepsim hoții.
- Nu Nixoaneee, butoiul e la locul lui ... și PLIN!
Săriră cu toți afară să vadă minunea. Într-adevăr, butoiul era la locul lui. Șmenarul deja dăduse cepul jos, gustând conținutul.
- waaaaw, licoare elfească, bună cu draci, spuse Șmenarul lingându-și buzele.
- Ciociooooo, pahareeeeeee, tună nixonul. Ochii lui se opriră pe peticul de piele prins de butoi. Nu era scris nimic, totuși nixon recunoscu blazonul Trepădușului.
- No, glăsui nixon plin de înțelepciune, asta chiar nu e vreme de război. Hai să ne cinstim. Murim data viitoare.
by floricel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu