Răzbunarea Elfilor (1)

- Be quiet there! se încruntă Memento către Lorant și Floricel, care șușoteau între crengile cu care se camuflaseră. Urmărea de trei ceasuri cu răbdare activitatea din tavernă și generoasa ei curte. Sudoarea se scurgea pe fruntea lui Memento, spălându-i fardul și ajutând rimelul să-i picteze ochii obosiți de privit prin lunetă. Nici cele două muște verzi, care insistau să aterizeze fix în același loc, lovindu-se și înjurându-se reciproc, nu izbuteau să-i distragă atenția.

 - Toate moldovencele sunt curve în pat și vrăjitoare în bucătărie. Hai Tazare, apucă-l bine, spuse nixon, punând umărul mai vârtos. Se chinuiau să scoată afară din beci, butoiul de juma de tonă pe care abia l-au golit. Povesteau ca de obicei despre femei, băuturi și fapte de vitejie, cum de altfel ar trebui să facă orice alt bărbat sănătos.

- Care nu împinge, mă-sa-i curvă! strigă Feno, roșu de efort. 

Ca prin minune, butoiul pierdu subit jumătate din greutate și astfel văzu lumina zilei.

Ciocio apăru instant cu lada de bere, obținând din partea băieților fluierături și note maxime pentru gest și prezentare, iar Feno îi trimise un pupic zburător, făcându-i complice cu ochiul. Ciocio se îmbujoră nițel și dispăru la bucătărie, era hotărâtă să-i demonstreze proaspătului ei iubit, originile sale moldovene.

- Câinele meu o să trăiască și o să moara cum l-o fătat mă-sa!

- Bag seama nixoane că tu schimbi subiectul, exclamă Tazar, râgâind și aruncând sticla goală de bere. De scos l-am scos, cine p..a mea îl spală?

- Floriceeeeel!

- A fugit nixoane, se auzi Ciocio din bucătărie.

- Civili, zise nixon cu zăduf și se ridică îndreptându-se spre butoi. Hai băieți, ca pe finală sau comx, ca și când am avea la 3 parcele un rus, îl terminăm rapid și apoi terminăm vorba și berea.

Orele treceau, capacul butoiului sărea, piticul freca interiorul, Tazar bătea cercurile, Feno căra apă, sîrbu nituia cercurile stricate, nixon scotea aerul din sticle, Memento belea ochii prin lunetă, floricel și Lorant jucau barbut.

În sfârșit a venit seara. Tazar dădu ultimul ciocan, analizând cu atenție. Butoiul arăta exemplar. Cu un ultim efort îl ridicară în picioare, mutându-l la umbră, urmând ca a doua zi în zori să-l pună la locul lui.

Intrară în tavernă, atrași și de aburii veniți din bucătărie. Ciocio nu era moldoveancă, dar tocana de porc cu găluște arăta a dracului de bine, iar pepenii murați și papanașii au reușit să deschidă gra nixonului doar pentru îmbucat. Ce-i al ei, e al ei, iar pasiunea cu care duceau băieții la gură, dovedea acest lucru.

După o masă copioasă, vine și cheful de vorbă, iar vorba merge cu paharul, iar paharul face minuni, dezlegând limbile, împleticindu-le și mai apoi oprindu-le pentru un somn adânc. 

Ciocio ieși afară și aprinse lanterna succesiv, după care intră.

 ... 

- Hai băieți, e timpul, spuse Meme. Cei trei porniră târâș, urmați de încă câțiva elfi.

...

Dimineață...  Mahmureală ...

- Cucuriguuuuuuu, țipă cocoșul.

- Nixoaneeeeee, țipă și piticul.

- Ce-i mă?

- Butoiul nixoane, a dispărut butoiul. 

... to be continued ...

 by floricel