Legenda spune că Cocodronul ia naștere dintr-un ou depus de un cocoș și clocit de o broască râioasă. Acest lucru se întâmplă extrem de rar și doar în anumite condiții, de exemplu un mare cataclism, un război sângeros sau o pandemie globală. Într-un astfel de moment în creierul unor anumiți cocoși se creează noi circumvoluțiuni, care determină organismul lor să dezvolte într-o scurtă perioadă de timp un cocovar, unde va lua ființă un singur ou de culoare verde aprins, care va fi ouat de cocoș în afara curții unde locuiește, într-un cuib construit cu grijă, urmând a fi apoi închis bine cu paie.
Odată depus oul, cocoșul mai avea exact 69 de zile de trăit.
După ce a fost ouat, oul începe să emite unde sonore de înaltă frecvență, percepute doar de femelele batracienilor râioși, care în acele perioade vor sta la vedere, putând fi ușor capturate și pupate de idioți, care cred că sunt prințese din povești, iar sărutul lor le va elimina blestemul și-i va salva pe ei de virginitate.
Cocodronul la prima vedere seamănă cu un cocoș, înalt de aproape 2 metri, cu aripi puternice de vultur și o coadă lungă, ca o șopârlă. Ciocul puternic este înzestrat cu dinți puternici și tăioși, legendele povestind cum ar reteza cu ușurință crengi groase de copac.
Cocodronii au avut și au în continuare rolul de ucide și a se hrăni cu persoane muribunde, rănite grav sau infectate cu boli sau viruși incurabili, trăind atât timp cât durează efectele cataclismului, războiului sau pandemiei.
* * * * *
Era o zi posomorâtă de toamnă. Nori cenușii făceau mișto de soarele care se străduia să asiste ultimele secunde de viață ale regnului vegetal. Vânt umed se juca cu frunzele moarte, împrăștiindu-le haotic prin curtea vestitei vrăjitoare Mimoza.
Nu vă speriați, Mimoza nu era o vrăjitoare în adevăratul sens al cuvântului. Mâinile ei harnice și imaginația bogată i-au adus faima de Gospodină. Casa și curtea ei luceau de curățenie, mâncărurile făcute de ea puteau oricând concura cu bucatele sofisticate ale Master Chef-ilor din marile restaurante ale lumi.
Cartea pe care ați văzut-o în imagine nu era o carte de vrăji. deși are o valoare mult mai mare. Este o carte de bucate moștenită din generație în generație, în care au fost strânse cu grijă cele mai a dracului de gustoase rețete de mâncăruri moldovenești.
Mimoza o cunoștea din scoarță în scoarță, de multe ori combinând rețetele între ele, spre deliciul norocoșilor care aveau cinstea de a sta la masa ei.
În ziua despre care vorbim, norocoșii erau deja prezenți în curtea Mimozei și se îndeletniceau cu aprinderea focului. Era o treabă specifică bărbaților, care astfel puteau să facă planuri, în compania unui păhărel cu licoare gradată și aromată.
- Dragoane, aruncă-mi bricheta aia. Așe.
Nixonul își aprinse tacticos țigara, așezând apoi pachetul de Lucky Strike pe colțul mesei. Trase un fum adânc în plămâni, apoi îl eliberă gânditor.
- Deci 10 armate, zona gri, Virusu, Piticu ... hmmm sună bine. Dar cum fac vu MM-urile? P..a me!
- O să ne distrăm la maxim serverul ăsta! LSD e acoperit 100%, gold este, rupem.
- Lasă că vă știu eu, ăștia cu coaiele mari, pun pariu că dați delete la primul atac, rosti nixonul aruncând chiștocul în foc.
- Cel puțin eu rămân cu cușca!
- Toarnă o pălincă dragoane, lasă cușca.
- Nixoane, ai citit MM-ul?
Lângă ei apăruseră Mimi și Dănuța, nu tocmai vesele.
- Bag piciorul, din cauza MM-ului m-am dus cu o căsuță mai jos, se zburli și Dana.
- Lasă-i pe oameni să organizeze, ce ne batem noi capu?
- Adică noi investim gold, timp și muncă iar ei ne trimit într-o alianță cu fermele?
- Stați să vă explic, încercă nixonul.
- Cred că e a 7 sau mai știe naiba a câta finala pentru mine, tot timpul aceeași placă.
- Păi și alianța asta de ferme are nevoie de organizare militară! încercă nixon să dreagă situația. În plus am drept de MM și vă pot da zilnic cafele.
- Plătesc eu, sări Piticul, apăr toate fermele!
- Și bonusul? se răsti Mimi.
- Îți dau eu un 69 bonus! interveni Dragonul, împăciuitor.
- Eu nu plec, concluzionă Dana.
- Nici eu, bătu cu pumnul în masă Mimi, trezindu-l pe floricel, care visa fluturi în pijamale.
- Floricele, fuguța în spate și prinde patru găini și cocoșul, apoi adu pirostriul să le facem la ceaun, cu mămăligă moldovenească. Cică vine și Andrei, The Moldovean Chistolar Best Ever. Dar vezi bine de cocoș, nu l-am văzut de ceva vreme.
Floricel, încă adormit, se fofilă în spatele casei, să aducă ce i s-a cerut.
Trecu pe lângă garajul Mimozei, unde era ascuns ATV-ul pregătit pentru ziua nixonului, dar care se pare că nu-l va mai primi după ultima ispravă, culese o gutuie galbenă și rumenă, cum îi plac lui Mimi, pentru a da aromă tocanei. Cotețul orătăniilor era chiar în spatele garajului.
Floricel deschise precaut portița și intră. Prinse rapid patru zburătoare, dintre cele de carne și căută din priviri cocoșul, dar ia-l de unde nu-i.
Lăsă lângă portiță coșul din nuiele, în care cotcodăceau revoltate cele patru găini și plecă să caute cocoșul. Sări gardul din spate, privind cu atenție în stânga și în dreapta. Poate din cauza unei pietricele, călcă strâmb și se dezechilibră, înecându-se involuntar cu salivă, drept urmare începu să tușească zgomotos pentru a-și reveni.
Între timp, spiritele s-au liniștit în curtea lui Mimișor, Toată lumea era binedispusă.
- No, cică un medic rezident și o asistentă de la Spitalul Județean de Urgenţă Târgu-Jiu sunt cercetați de comisia de etică, asta după ce au fost prinși în timpul unei partide de amor nebun, chiar în secția de ATI a spitalului, acolo unde sunt tratați pacienții Covid-19.
- Ce mă enervează nubii care nu pun cifre în fața satelor, așa vezi începătorii ... De exemplu eu, când ...
- FUGIIIIIȚI, nixoaneeeeee, fugiți, vine cocodronuuuuu, zbieră cu ultimele puteri floricelu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu