Mulțimea adunată fremăta de furie, înjurând printre dinți și strângând pumnii cu furie. Nu conta pentru ei ploaia care curgea cu stropi mărunți și deși, nu conta vântul care le biciuia obrajii înfierbântați. Aburii respirației dădeau impresia unei turme de bivoli încolțită de un grup de lei, într-un loc strâmt, gata în orice clipă să pornească tăvălugul mortal atât pentru unii dintre ei cât și pentru cei care le amenințau viața.
Pe o stivă de paleți urcă Prometheus, ridicând mâna sus. Mulțimea de noobi se liniști treptat, fiind atenți la orator.
- Am muncit mult, m-am străduit, am făcur armată și am strâns în jurul meu oșteni de nădejde, unul și unul asemenea mie. Am vrut să luptăm cu vitejie împotriva cotropitorilor. L-am primit între noi. L-am crezut că este viteaz și priceput, l-am numit conducător și i-am încredințat secretele și destinul nostru, iar el ȘI-A BĂTUT JOC DE NOI! A râs de noi, ne-a trădat. TRĂDĂTORUUUUL.
- Trădătorul Trădătorul, urlau noobi.
- La sugestia lui am întors armele împotriva Sudului iar el ce-a făcut? Ne-a trădat din nou, folosindu-se de noi. Ne-a trădat, Vrem răzbunareeeee!
- Răz-bu-na-re, Răz-bu-na-re, țipau noobi înflăcărați.
- Să ne s..ă p..a! @#$%*$&&^%$#@@
Pe tribuna improvizată de pe care a sărit arătând semne obscene Prometheus, urcă alt voinic.
- Fraților. Sunt un vechi jucător de travian. Am experiență, știu toate tainele travianului. Nu mi-am propus multe pentru acest server, dar când am văzut nesimțirea și neimplicarea celor care ne conduc, am decis să ies în față.
- Uraaaaaa, Uraaaaaa, striga turma de noobi.
- Fraților, EU sunt Destroyer!
- Des-tro-yer, Des-tro-yer! Noobi și-au scos armele ridicându-le amenințător către cer.
- Fraților, am decis să acționez, dar nu oricum, ci în forță. Am băgat imediat gold, o singură unitate de gold, pentru că nu poți face performanță fără gold, dar nici nu am vrut să zică alții că datorită goldului am înfăptuit asemenea realizări. Nu goldul contează ci vitejiaaaaa!
- Des-tro-yer, Des-tro-yer!
- Am cerut push și am primit, drept pentru care am început să fac arhitectul pentru a scoate în trei zile o imensă armată cu care să cuceresc artefactele din cadran, pe toate, Pentru NOI, PENTRU ALIAAAAAANȚĂ!
- Uraaaaa, Uraaaaa!
- Aș fi reușit, nu am nicio îndoială, dar atunci a apăut el, distrugătorul de vise!
- Huooooooo, Strigăm unison, M..e lui nixon! Strigăm unison, M..e lui nixon!
- Mi-a ucis visele, mi-a ruinat viitorul în traviaaaaan, urlă Destroyer cu ultimele puteri, izbucnind în plâns.
Vulcanul furiei nubilor a erupt. Armele scânteiau sub soarele care reuși să străpungă norii. Tăvălugul porni. Strigătele și blestemele îngrozitoare sporeau curajul noobilor care mărșăluiau pentru răzbunare.
**************************************************
În acest timp, nixonul fuma în fotoliul lui preferat, cu picioarele pe masă, chinuind mouse-ul în timp ce citea aberațiile Ciciolinei.
- Cine p..a mea e hahalera asta? Cum își permite să îmi adreseze astfel de cuvinte? Ducă-se la Elfi sau unde p..a mea face furori, cu stilul ăsta de noabă perversă. Eject. Na, marș dracului, nu-mi fute mie zenul.
- Cine p..a mea e hahalera asta? Cum își permite să îmi adreseze astfel de cuvinte? Ducă-se la Elfi sau unde p..a mea face furori, cu stilul ăsta de noabă perversă. Eject. Na, marș dracului, nu-mi fute mie zenul.
Rochiță de vreo câteva minute stătea nemișcat, cu urechile ciulite.
- Sper că nu te gândești cum să halești un pui, lopata e la locul ei și nu știu dacă mai am betadină, rosti nixon presând mucul de țigară în scrumiera aproape plină. Ia să pun de-un ceai, apoi chem Puma la masă.
Rochiță lătră scurt. Nixonul se întoarse și privi atent. De departe se auzea un vacarm de nedescris, un tropăit teribil din mijlocul unui nor de praf îndesit de ploaia care reîncepu să cadă cu dușmănie. Curajul lui Rochiță începu să se evapore, astfel că schelăi scurt și o rupse la goană sărind gardul ca un cangur, după care dispăru.
Nixon puse binoclul la ochi șu văzu grozăvia care se apropia. Noobi veneau mâncând pământul. Nixon ridică telefonul și ordonă scurt:
- Feno, Tazar, Piticule, chemați și pe Năsăudean și pe Șmenar. Avem o situație minoră de rezolvat, câteva gloanțe trase cum trebuie și se vor risipi. Am să le spun chiar eu „Au revoir!”
- Scuză-mă nixoane, dar ai dat-o afară din conferință pe Ciocio, trebuie să o caut și să o îmbunez. Pas, de această dată.
- Nu am armata acasă, am dat pe un artefact din Sud se scuză Tazar.
- Imediat nixoane, dau un npc și câteva clicuri, ști că eu joc pe comx de dragul zilelor trecute. La experiența ta sigur te descurci, mai ales că e o situație minoră, se scuză și piticul.
- Te-aș ajuta cu drag, tu ști că o fac mereu, dar sunt prins acum cu niște licitații. Rezolv și vin! spuse Șmenaru.
- Pff, chiar acum ai nevoie de mine? Trebuie să dau 5 milioane la roată, îi închise telefonul în nas Năsăudean.
- Mirceo, Floricel, Bătrâne, careva, ... help me! Nu cred că vreți să-mi eliberez știința și priceperea pe amărâții ăștia!
- Elfii sunt slabi, domnule Nixon, spuse Mircea, mai ales că avem atacuri pe finală.
Nixon rămase înmărmurit. Nimeni nu sărea în ajutorul lui. Își căută din priviri armele. Pistolul din cauza ruginei avea trăgaciul blocat, cutia cu muniție era udă, scăpase zilele trecute o halbă de bere, s-au s-a pișat Rochiță, astfel că, cartușele erau compromise. Kalashnikov-ul nu mai avea curea, patul armei era mâncat de carii iar țeava înfundată.
- Sper că nu te gândești cum să halești un pui, lopata e la locul ei și nu știu dacă mai am betadină, rosti nixon presând mucul de țigară în scrumiera aproape plină. Ia să pun de-un ceai, apoi chem Puma la masă.
Rochiță lătră scurt. Nixonul se întoarse și privi atent. De departe se auzea un vacarm de nedescris, un tropăit teribil din mijlocul unui nor de praf îndesit de ploaia care reîncepu să cadă cu dușmănie. Curajul lui Rochiță începu să se evapore, astfel că schelăi scurt și o rupse la goană sărind gardul ca un cangur, după care dispăru.
Nixon puse binoclul la ochi șu văzu grozăvia care se apropia. Noobi veneau mâncând pământul. Nixon ridică telefonul și ordonă scurt:
- Feno, Tazar, Piticule, chemați și pe Năsăudean și pe Șmenar. Avem o situație minoră de rezolvat, câteva gloanțe trase cum trebuie și se vor risipi. Am să le spun chiar eu „Au revoir!”
- Scuză-mă nixoane, dar ai dat-o afară din conferință pe Ciocio, trebuie să o caut și să o îmbunez. Pas, de această dată.
- Nu am armata acasă, am dat pe un artefact din Sud se scuză Tazar.
- Imediat nixoane, dau un npc și câteva clicuri, ști că eu joc pe comx de dragul zilelor trecute. La experiența ta sigur te descurci, mai ales că e o situație minoră, se scuză și piticul.
- Te-aș ajuta cu drag, tu ști că o fac mereu, dar sunt prins acum cu niște licitații. Rezolv și vin! spuse Șmenaru.
- Pff, chiar acum ai nevoie de mine? Trebuie să dau 5 milioane la roată, îi închise telefonul în nas Năsăudean.
- Mirceo, Floricel, Bătrâne, careva, ... help me! Nu cred că vreți să-mi eliberez știința și priceperea pe amărâții ăștia!
- Elfii sunt slabi, domnule Nixon, spuse Mircea, mai ales că avem atacuri pe finală.
Nixon rămase înmărmurit. Nimeni nu sărea în ajutorul lui. Își căută din priviri armele. Pistolul din cauza ruginei avea trăgaciul blocat, cutia cu muniție era udă, scăpase zilele trecute o halbă de bere, s-au s-a pișat Rochiță, astfel că, cartușele erau compromise. Kalashnikov-ul nu mai avea curea, patul armei era mâncat de carii iar țeava înfundată.
De afară zgomotele și urletele se auzeau din ce în ce mai aproape.
Nixonul devenea din ce în ce mai agitat. Soluția refuza să apară.
- P..a me! Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă.
Nixonul devenea din ce în ce mai agitat. Soluția refuza să apară.
- P..a me! Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă.
by floricel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu