Despre măgari și măgării

Măgarul (Equus africanus asinus) este un animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, cu capul mare și cu urechile lungi, folosit ca animal de povară și de tracțiune.

Aflat mereu în umbra calului, măgarul a păşit umil dar sigur prin istorie. Ca o dovadă în plus asupra modestiei, rezistenţei fizice şi adaptabilităţii sale, măgarii populează şi astăzi în special ţările sărace din Africa, Europa şi Asia. Măgarii domestici observaţi în prezent şi în mediul rural din ţara noastră provin din măgarii sălbatici nubieni şi somalezi, două subspecii ale măgarului sălbatic african.

Referințe despre măgar găsim în diverse culturi și în diferite momente ale istoriei. Vedem în măgar, de regulă, simbolul neştiinţei, al nesimțirii, al încăpățânării, al snobismului. Indienii, spre exemplu, detestau măgarul (era călărit doar de divinităţi răuvoitoare). La egiptenii măgarul roşu era considerat cel mai periculos dușman al sufletului, după moarte. 

Măgarul însă, nu a fost simbol negativ tot timpul. El apare şi ca animal sacru. Falca de măgar e vestită pentru duritatea ei, cu o falcă de măgar Samson a ucis 1000 de duşmani. Pe un măgar, Sfânta Familie fuge în Egipt, măgarul este prezent lângă iesle la naşterea lui Cristos şi tot un astfel de dobitoc l-a purtat în spate pe Isus la intrarea în Ierusalim, de Florii. 

În ceea ce priveşte măgarul biped, el este acela a cărui mândrie este mai mare decât talentul. El nu face niciun fel de cinste măgarului veritabil. Dimpotrivă. Iată de ce este de neînţeles cum poate deveni măgarul cuvânt de ocară şi animalul cu pricina motiv de comparaţie.