Rammy

     Departe, atât de departe încât ar trebui multe pagini pentru a defini cu aproximație locul despre care vreau să vă povestesc, se afla Ținutul Sincerității. Un ținut muntos, cu multă vegetație și izvoare de apă, în care domnea liniștea, pacea și prosperitatea.

     Era învecinat cu Marea Senină spre miazăzi, Munții Neguroși la miazănoapte, la răsărit cu Regatul de Foc, iar la apus cu Regatul Înghețat.

     În mijlocul Ținutului Sincerității se înălța către cer Arborele Văzduhului, locuința înțeleptului Împărat Timp, un Zeu desăvârșit. 

     Poate că zeii sunt consideraţi nemuritori, istoria este plină de astfel de relatări, religiile însă sunt muritoare. Un zeu este viu, permanent prezent şi nemuritor când oamenii cred în el. Dar când oamenii nu mai cred şi încetează să-l mai venereze, să se roage şi să-i mai poarte respect, acesta dispare, ca şi cum nu a existat niciodată.

* * * * * 

     Regatul de Foc era un ținut arid, neprietenos, dominat de dealuri lipsite de vegetație, din care izvorau râuri de lavă. În centrul regatului se afla poarta către centrul pământului, unde își avea reședința Regina Fierbinte.

     Totuși, într-o vale protejată de stânci, focul nu avea nicio putere, astfel că viața inunda fiecare piatră, fir de iarbă, arbore, izvor. În micile poieni din această vale îl putem întâlni frecvent pe Rammy, un berbecuț nevinovat și distrat.

* * * * * 

     În partea vestică a Ținutului Sincerității se întindea Regatul Înghețat, cârmuit de Regele Frig. Dacă în Regatul Focului exploziile și fumul înecăcios domina privirea, aici era doar gheață și liniște. Peste întinderea albă patrula doar pinguinul PufPuf, sfetnicul de taină și mâna dreaptă a regelui.

     În centrul acestui ținut al iernii fără sfârșit se afla poarta către galaxii, locul prin care ajung îngerii pe pământ. În sănii trase de lupi albi, îngerii își îndeplineau misiunile divine sau mergeau să înfrunte demonii, de mii de ani în urmă și mii de ani în continuare. 

     Aproape de locul unde ghețarii din munți întâlneau icebergurile din Marea Senină, se afla o vale protejată de stânci, în care gheața nu avea nicio putere, astfel că viața inunda fiecare piatră, fir de iarbă, arbore, izvor. În micile poieni din această vale îl putem întâlni frecvent pe Rammy, berbecul nevinovat și distrat.

* * * * * 

     La mică distanță de Arborele Văzduhului se afla Poiana Veacurilor. Dintr-o stâncă albă, vântul a sculptat chipul Zeului Timp, din gura căruia izvora Apa Tinereții, formând Lacul Nemuriri.

     Pe vremuri, aici veneau să se scalde tinerii îndrăgostiți, pentru ca dragostea lor să fie nemuritoare, dar de când a început să vină Rammy să pască iarba mănoasă, nu a mai venit nimeni.