Era cu puţin înainte de miezul nopţii. Aşteptam ora stabilită.
- Raţie dublă de băutură la toată lumea, ordonă sec Dragonul.
- Nici unul n-o să scape cu viaţă, scânci floricelu ștergându-și mucii cu mâneca vestonului.
Locotenent Pusica clătină din cap, curăţând cu însufleţire spada cea nouă, câștigată la barbut cu o seară înainte, cu un turc care îi făcea ochi dulci.
Eram cu toţii îmbrăcaţi din cap până n picioare în ţinută de camuflaj. Adevărate năluci! Un şir de năluci, toate la fel, înarmate până-n dinţi.
- Treizeci de secunde, murmură Dragonul, care stătea cu ceasul în mână între Mimi şi Pitic. Telefonul sună scurt.
- Nixon, cântă rapid, .... fi-re-ai a dracu de bețivan, halește-ți porcu la proțap și să-ți stea whiskeanu in gât no! Cică horeca o duce rău, spuse nixonul amărât, închizând telefonul.
- E timpul, pornim zise Dragonul ridicându-se și pornind. Noi îl urmam în tăcere fiind atenți să nu facem zgomot. Am trecut rapid peste micul parapet de pe marginea râului, oprindu-ne în centrul așezării.
- Aduceți resursele, repede, nu avem timp, ne vor descoperi în scurt timp.
Echipa muncea cu spor. În scurt timp începea să se vadă rezultatl. Primăria tocmai era vopsită de fete, băieții săpau de zor la beciuri, floricel sădea flori pe aleea din fața adunării.
Un țipăt de cucuvea îi făcu pe toți atenți. Din desiș apăru Piticu, care anunţă sumbru:
- Am belit-o, am fost descoperiți!
- Căcănarule! strigă nixon, care se grăbi termine de săpat nivelul 10 al beciului, treci la treabă. Dragoane, rapid Arhitectul, nu te mai holba în cușcă.
În două ceasuri totul era pregătit.
- Dragoane, de restul te ocupi. Noi mergem, că termină ăla porcul singur și mi-e că nu mai apuc din sticla aia. Să mergem! Rosti nixonu.
Unul câte unul, toată lumea se mistui în noapte. În depărtare se auzea tropotul înfundat și urletul elefanților de luptă ai natarilor.
La aproximativ 50 parcele de zona gri, plutonul NeForce petrecea în jurul focului. Mimi cânta cu jale o doină moldovenească, ciupind cu talent corzile unei chitare, luată foarte ieftin de pitic la licitație, vreo 200.000 argint. Floricel dormea cu gândul la Deea. Habar nu avea ce chinuri va avea de îndurat pentru asta, în viitorul apropiat.
Nixonul se sfătuia cu Pusica:
- Să fie ceva de genul: Subsemnatii, ..... un grup de jucători din alianța de ferme, dorim să vă supunem atenției urmatoarea noastră problema. In urma fondărilor, a numărului ridicat de căruțe cu coloniști grăbiți, drumul nostru de acces a fost grav deteriorat. Iar datorita conditiilor meteo din ultima vreme, cursele eroilor l-au facut impracticabil. Eu am o catapultă 4X4 de serverul trecut, dar vecinii mei nici la crâșmă nu se pot deplasa. Apoi pui un tabel pe care să-l semnăm coplayerii și sitteri.
- Bag picioarele, iar tabele?
- Hai tu Dănuța, eu nu pot, mi-e lene să instalez wordu, îmi ajunge skype.
- 3 rubrici numa ?
- Numa.
- Să-i numeri, nu vrei?
- Ba da, să aibe vreo 12 poziții.
- Câte poziții? Sări ca arsă Mimoza.
- Tabele Mimi, nu sex. Calmează-te. Cântă mai bine doina aia cu natarii, aia de jale. S-au dus naibii strugurii ...
Dis de dimineață, toată lumea porni grăbită spre zona gri. Un fum dens se ridica în zare, iar un stol de ciori croncăneau disperate, rotindu-se în văzduh. Plutonul înainta cu grijă, metru cu metru. Peste tot stârvuri de animale, noroi năclăind de sângele verzui al natarilor. Din mândrul fort ridicat ieri au mai rămas primăria, un beci, arhitectul și grânarul. Lângă un copac, Dragonul ofta din greu. Mimi sări cu trusa medicală.
- Dragoane, ești rănit?
- M-au lăsat cu chiloții în vine, în fața porții din sat.
- De ce nu ai fugit?
- Nu puteam, deja îs crăcănat! Mi-au tras-o natarii că nici nu pot să merg.
- Nixoane, pregatește crema.
- M-au dat și ei cu cremă de-a lor, dar nimic. Sunt futăcioși rău aștia.
- Important e că ai rămas cu satul, concluzionă Mimi. Ne vedem în cușcă, îmi datorezi un 69, deși nu știu cum te vei descurca cu crăcăneala ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu