- Dom' comandant s-a ales praful, haideți repede.
- Chiar ca s-a ales praful, Alex. Nu puteai sa tipi si tu peste 7-8 minute, m-as fi trezit alt om. Ce s-a întâmplat?
- Aseară Zozo a fost atacat si ...
- Trăiește?!
- Da.
- Bun. Vezi care e liber, sa imi faca si mie o cafea .
- Și cu Zozo ce facem?
- Lasă-l ca nu e problemă, nu mai omoară natari serverul asta, asta este, se rezuma si el la atacuri mai mici.
Visul se dusese, nu mai avea rost sa ma întorc în pat asa că ies in curtea unității. Liniște și relaxare, o nouă zi obișnuită în SW. La un moment dat cand sorbeam din minunata cafea, aud un ritm de manele pe un rington vechi. Mi se ridică părul pe spate, strâng cu forță cana de cafea in mâna sa nu explodez.
- Raspunde House, in pana mea, la telefonul ala, odată!
- Nu am chef sa vorbesc acum, sigur este Lumânare si vrea hrană pentru caii aia care i-am parcat la el pe spic.
Iau dracovenia si o fac bucăți de zidul unității. Sar bucăți in toate părțile, House murmură ceva in coltul gurii, nu il bag in seama pt ca e din nou liniște! Nu durează mult acest sentiment placut ca aud stația crrr brrrr :
- Dom' comandant receptie ?!
- Te aud Alex, ia zi.
- Stiti weekendul asta sunt si eu in permisie si am nevoie de cineva sa imi tina locul. Dan Kinjiru,e prins si el cu niste treaba și... o sa moara trupele daca nu are cine să le dea de mâncare. Iau stația și după 2 crrr brrr tzzzz ii arat partea cu telefonul lui House. Gata am scapat si de asta.
Dacă tot am început ziua prost (ca v-am zis ca daca mai treceau vreo 7-8 minute era altceva) alarmă la porțile din SUD. Arunc cana de cafea, iau arma, 2-3 încărcătoare sa fie si incep sa strâng oamenii. In marea graba dau de o mogaldeata brunetă cu ditamai Kalasnikov-ul in mâna îndreptat spre mine. Ii smulg arma din mână și o arunc lui Dragoș.
-Ptiu, ce m-am speriat Monica. Lasa dracu arma aia din mâna ca te-am confundat cu un soldat adevarat! Pune mana la învățat si lasa treaba asta pentru băieții mari!
- Șefu, mi-a promis Dragoș (D&D) ca ma învață să lupt. Vreau si eu sa atac!!!
- DRAGOS! Ia-o si sa vad soldat din ea!
- Incerc șefu,dar lucram pe materialul clientului, spune Dragoș dandu-și o palmă peste frunte.
- Încearcă să nu tragi intr-ai noștri, bine?!
- Toată lumea prezentă!
- Da ,sa trăiți!
- BUN ! Porcăria asta e serioasă și am nevoie ca fiecare sa ... La la la, din nou ringtonul expirat cu o melodie a lui Salam, imi întrerupe discursul motivational. Pentru o secundă am fost confuz, dar văzând piesele lângă unitate, am realizat ca House, avea 2 mobile.
- HOUSEEEEEEEEE!... si-l sparge singur!
- Unde am rămas...? Nu mai contează, la luptă pentru SW!
Plecăm spre locul ales de noi să ne apărăm artefactul de instrucție trupe, că am uitat sa vă spun, asta voiau cei din SUD.
Umăr la umăr cu băieții si fetele ,soldați de meserie plecam toți si... ajungem mai puțini deoarece drumul era anevoios.
Tabăra mare, vreme excelentă să golim niste încărcătoare, undeva pe noapte cu lună plină. Pe la 23.00 eram in cortul meu și apare Madalia:
- Bă băiete, ia fii atent: astia-s mulți, dar am trimis tot ce se putea trimite, cu hrana stam cam prost.
- Adi, hrană este din belșug . Au trecut toti pe la KFC si au luat la pachet.
- E atunci sa vezi ce de perforante le împart! Zice cu o voce linistită Madalia, trăgându-și glonț pe țeava AK-ului.
Suna alarma, au ajuns! Larma mare, obuze zburau in toate direcțiile, cadeau soldați pe capete dar pe aici nu se trece.
După ce lucrurile s-au calmat și noi am iesit învingători, apare Kurama cu stația in brate :
- Șefu, ăștia dintr-un wing al SUD ului vor sa discute cu noi.
Iau stația, sorb o gură din țuica lui Scoro și accept să discutăm cu SUD-istii.
- Ia ziceți voi mai atacaretilor, să moară F.Salam, striga cu o voce gravă George.
- Hai sa facem un pact să nu castige NE, noi nu ne mai atacăm și ne unim forțele sa câștigati voi, bânguie pe rapid, liderul de wing.
Nu apuc sa scot o vorba ca îl văd pe George ducând arma ferm in umăr pregătit să tragă. Îl opresc.
- Mergeți la voi acasă și vedeti-vă de ale voastre, în voi nu mai avem incredere.
- Poți avea de acum, noi conducem in SE.
Siju nu mai suportă si ii trage un pat de pușcă peste bot sudistului, de rămâne fără semnal. Nici bulgarii nu cred ca ii mai prindea.
- Hai ma, Cristi...
- Te oftici, că nu ai fost tu primul?
Adevarul e ca mă cam rodea invidia pentru ca imi trecuse prin gând si mie să fac un lucru similar.
Pun mâna pe tocul armei indrept pistolul spre un alt general din SUD, poc ...trece alături.
- Șefu, hai să o lăsăm pe altă dată, țuica aia de la Scoro, nu e lucru curat, zice din spate Alex37.
Strângem tabăra, plecam spre casă și așteptăm urmatoarea luptă.
- Unde am rămas...? Nu mai contează, la luptă pentru SW!
Plecăm spre locul ales de noi să ne apărăm artefactul de instrucție trupe, că am uitat sa vă spun, asta voiau cei din SUD.
Umăr la umăr cu băieții si fetele ,soldați de meserie plecam toți si... ajungem mai puțini deoarece drumul era anevoios.
Tabăra mare, vreme excelentă să golim niste încărcătoare, undeva pe noapte cu lună plină. Pe la 23.00 eram in cortul meu și apare Madalia:
- Bă băiete, ia fii atent: astia-s mulți, dar am trimis tot ce se putea trimite, cu hrana stam cam prost.
- Adi, hrană este din belșug . Au trecut toti pe la KFC si au luat la pachet.
- E atunci sa vezi ce de perforante le împart! Zice cu o voce linistită Madalia, trăgându-și glonț pe țeava AK-ului.
Suna alarma, au ajuns! Larma mare, obuze zburau in toate direcțiile, cadeau soldați pe capete dar pe aici nu se trece.
După ce lucrurile s-au calmat și noi am iesit învingători, apare Kurama cu stația in brate :
- Șefu, ăștia dintr-un wing al SUD ului vor sa discute cu noi.
Iau stația, sorb o gură din țuica lui Scoro și accept să discutăm cu SUD-istii.
- Ia ziceți voi mai atacaretilor, să moară F.Salam, striga cu o voce gravă George.
- Hai sa facem un pact să nu castige NE, noi nu ne mai atacăm și ne unim forțele sa câștigati voi, bânguie pe rapid, liderul de wing.
Nu apuc sa scot o vorba ca îl văd pe George ducând arma ferm in umăr pregătit să tragă. Îl opresc.
- Mergeți la voi acasă și vedeti-vă de ale voastre, în voi nu mai avem incredere.
- Poți avea de acum, noi conducem in SE.
Siju nu mai suportă si ii trage un pat de pușcă peste bot sudistului, de rămâne fără semnal. Nici bulgarii nu cred ca ii mai prindea.
- Hai ma, Cristi...
- Te oftici, că nu ai fost tu primul?
Adevarul e ca mă cam rodea invidia pentru ca imi trecuse prin gând si mie să fac un lucru similar.
Pun mâna pe tocul armei indrept pistolul spre un alt general din SUD, poc ...trece alături.
- Șefu, hai să o lăsăm pe altă dată, țuica aia de la Scoro, nu e lucru curat, zice din spate Alex37.
Strângem tabăra, plecam spre casă și așteptăm urmatoarea luptă.
Aceasta povestire este un pamflet . Orice asemănare cu persoanele reale este pur întâmplătoare!
Povestea este a noastră, stilul este "împrumutat " de la bunul meu prieten nixon .
Povestea este a noastră, stilul este "împrumutat " de la bunul meu prieten nixon .
Coco_Bz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu