Sfârșit de noiembrie. O seară posomorâtă și umedă precum locuințele lacustre ale lui Bacovia. Cerul e acoperit, razele lunii reușind periodic să străpungă bariera de nori creând un spectacol sinistru de umbre. În depărtări, urletul trist al unui lup anunță o iarnă lungă și grea.
Bruma din noaptea precedentă a golit pădurea de frunze. Frigul pune stăpânire peste tot și toate, transformând viața în gheață.
E liniște și în camera de zi a cazarmei. Focul trosnește vesel în sobă, încălzind o oală uriașă în care Mimi adăuga cu atenție scorțișoară, cuișoare și coji de portocale. Era primul vin fiert al sfârșitului de an 2020. Aroma licorii fermecate a ajuns la nasul lui nixon, care de vreo 4 ore, stând așezat pe un covoraș de lână, cu picioarele încrucișate, nu scotea niciun sunet, aproape că nici nu respira. Era înfofolit cu pijamalele negre, pe care le-a primit cadou de la Ciociolina, iar pe cap purta măscuța de protecție, model ninja.
Celor care îl întrebau dacă se simte bine, le răspundea sec:
- Nu vreau să mă enervez, sunt ardelean, calm is my middle name. Nu am pățit nimic, doar mă reinventez.
Să-l lăsăm pe nixon în pace să se reinventeze, asta dacă se putea concentra eficient, ținând cont că vinul fiert începea să boloborosească în oală, invadând nările pofticioșilor care așteptau cuminți cu ceștile pregătite în mână.
Mimi făcu prezența din priviri. Erau toți, dar parcă cineva ....
- Pusica, unde e Pusica!
Toată lumea tresări și se repeziră care mai de care să afle unde era cea mai iubită ființă din unitate, cea supranumită și Mama Răniților.
Ptitcul și Dragonul au sărit pe cai și au pornit în recunoaștere. Floricel dădea telefon la Ambasada Turciei, Mimi ieși în prag și cu trompeta-i moldovenească slobozi o strigătură tradițională:
-Wăăăăăi Dănuțo wăăăăăăi!
- ăi, ăi, ăi, repeta ecoul nopții.
- Dană hăăăăăi!
- ăi, ăi, ăi, repeta din ecoul nopții.
- Hai înăuntru că plouă!
- ouă, ouă, șaizeșinouă, repetă ecoul!
- Să ti chiș în freză, ecoule, mâncate-ar lupchi să te mânci!
Ecoul tăcu de această dată.
Mimi intră în casă la timp să vadă efectele reinventări nixonului. Beleaua era la a treia ceașcă de vin fiert. Primul instinct al lui Mimi a fost să-i zvârle capacul oalei în cap nixonului, dar s-a stăpânit și l-a prins de gât:
- Bețivane, Dănuța noastră nu-i și tu te bețivești? Dispai și-o caută până nu-mi vin idei horror
Nixonul dispăru în misiune.
Trecuseră trei ceasuri, toată lumea s-a întors fără niciun rezultat. Vinul fiert s-a răcit dar nimeni nu avea chef de mâncat sau de băut. Lipsea Dănuța.
La un moment dat, de afară se auzea zgomot pași. Toată lumea a amuțit cu ochii spre ușa care s-a deschis. În prag stătea Pusica.
- Bună seara!
- Undi umbli fată hăi? Ai băgat spaima în toți!
- Te-am căutat la ambasada Turciei, am crezut că te-o răpit turcul cu nume de rus, sări și floricel.
- Am torturat 10 sate de natari și le-am ucis 10 armate, spuse și Piticul.
- Am răscolit toate cârciumele din cadran, am interogat toți noobi, pe unul Sergiu a vrut să-l lichideze floricelu, noroc că ...
- Ioi, No, calmați-vă toți. Nu am pățit nimic, Am fost și eu ca tot jucătorul egiptean să-mi iau o bardă, Barda Ash Warden.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu