Călin Georgescu intră în Palatul Cotroceni cu pași măsurați. Nu zâmbește prea mult, că nu e campanie, dar nici prea puțin, ca să nu creadă poporul că l-a apucat grija impozitelor.
Călin Georgescu depune jurământul, cu discurs neobișnuit de scurt:
- „Promit muncă, seriozitate și un stat funcțional.”
Clasa politică tresare: asta nu sună nici a promisiune de campanie, nici a metaforă.
Presa notează: „Păi… ăsta chiar vrea să muncească?”
Ziua 2 – Începe inventarierea țării
Președintele cere audite la fiecare minister.
Ministrul de Finanțe înghite în sec, Transporturile cer amânare, iar la Educație se caută într-un sertar ceva „care să arate bine în poze”.
Georgescu însă cere rapoarte clare:
- „Nu mă interesează scuze. Vreau cifre.”
Poporul privește mirat: „Asta e nou…”
Ziua 7 – Propunerea de premier
După consultări, președintele vine cu surpriza: un prim-ministru tehnocrat, economist respectat, specialist în management public, fără afiliere de partid.
Partidele politice reacționează ca la o pălincă prea tare:
PSD: „Nu e rău… dar nici bine.”
PNL: „Nu vrem tehnocrați!”.
USR: „Să vedem ce funcții prindem…”
UDMR (mic, dar vocal): „Nu susținem nimic, dar protestăm oricum.”
Presa explodează: „CRIZĂ! ȘOC! PANICĂ!”.
Poporul: „Băi tată, pare un om serios.”
Ziua 10 – Conflictul politic major
Partidele refuză să dea votul noului premier.
Georgescu solicită explicații.
Discuțiile sunt o comedie românească autentică:
- „Nu-l cunoaștem!”
- „De ce nu e de la noi?”
- „Nu putem negocia cu cineva fără carnet de partid!”
Președintele zâmbește calm, de parcă știa.
Ziua 14 – Mediatorul neașteptat
Georgescu convoacă toate partidele la Cotroceni. Nicio televiziune, niciun scandal. Doar uși închise și ceai cald.
Le spune clar:
- „Dacă nu numim un guvern, organizăm alegeri anticipate. Iar poporul nu uită cine blochează țara.”
Politicienii se uită unii la alții. Unii devin palizi. Alții roșii. Unii fac calcule.
Dintr-odată, premierul tehnocrat devine „o idee rezonabilă”.
Ziua 20 – Votul de învestitură
Parlamentul, după multe telefoane, compromisuri și promisiuni, votează noul guvern.
PSD: „Susținem responsabilitatea.”
PNL: „Nu ne place, dar e stabilitate.”
USR: „Așteptăm rezultate.”
UDMR: „Am votat împotrivă, dar ne place să fim consecvenți în negație.”
Guvernul intră în funcție.
Luna 1 – Primul plan: România Funcțională
Premierul și președintele lansează un plan în trei puncte:
- Debirocratizare masivă – eliminarea formularelor inutile.
- Investiții în infrastructură – priorități fixe, nu schimbate la 6 luni.
- Digitalizare – nu doar „portaluri”, ci sisteme care realmente funcționează.
Societatea reacționează cu realism:
„Hai să vedem cât ține.”
Luna 2 – Reforma administrației
Funcționarii primesc instruiri. Se fac evaluări reale, nu formale. Cine nu performează, pleacă. Cine muncește bine, e promovat.
Fenomen unic în România: Oamenii încep să se teamă că trebuie… să muncească eficient.
România își atinge recordul la consum de cafea în instituțiile statului.
Luna 3 – Reacția partidelor
PSD: „Dom’le, parcă e bine… dar nu e de la noi.”
PNL: „Dacă merge bine, nu ne ajută în sondaje.”
USR: „Putem să zicem și noi că e ideea noastră?”
UDMR: „Nu e bine! Nu știm de ce, dar nu e bine!”
Între timp, economia începe să dea semne pozitive. Investitorii revin.
Apare ideea că România poate fi stabilă. Un concept exotic, dar frumos.
Luna 4 – Strategia pentru o Românie prosperă
Cotroceniul și Guvernul împing în față trei soluții:
1. Investiții mari în agricultură și procesare
Nu mai exportăm grâne, ci produse finite.
Banii rămân în țară.
2. Reforma educației
Învățământ dual, orientat spre meserii reale.
Profesorii primesc formare și evaluări profesionale corecte.
3. Reforma energetică
Independență energetică și investiții în energie verde și nucleară.
România începe să semene cu o țară… funcțională.
Luna 6 – Stabilizare politică
Partidele, deși bombănind pe la colțuri, ajung la un pact de colaborare:
- nu se schimbă guvernul 12 luni;
- nu se blochează proiectele majore;
- nu se folosesc reformele ca muniție electorală.
Miracol românesc: politicienii respectă pactul.
Luna 12 – România după un an
Ce s-a schimbat?
- Infrastructura începe să prindă ritm.
- Administrația răspunde la e-mailuri.
- Cozile la ghișee dispar.
- Economia crește constant.
- Corupția scade vizibil.
- Românii încep să creadă în stat.
- Politica devine mai calmă.
Presa notează:
„E prima dată în 20 de ani când știrile pozitive sunt… reale.”
Poporul murmura:
„Nu ne vine să credem, dar parcă merge.”
Concluzie – România responsabilă
În acest scenariu satiric, dar optimist, România reușește pentru că:
- președintele și premierul sunt consecvenți,
- partidele sunt forțate la maturitate,
- reformele sunt reale,
- instituțiile sunt modernizate,
- iar clasa politică înțelege că poporul nu mai înghite circ.
Oare așa ar fi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu