Pentru Dana, cu dragoste și un zâmbet pieziș

Dana,
tu ești orașul meu nocturn,
cu felinare aprinse pe colțurile inimii,
unde trecătorii visează
și nu știu că pașii lor sunt pașii mei
alergând spre tine.

Ești vitrina aceea
în care toate dorințele mele
s-au îmbrăcat în dantelă de lună
și-mi fac cu ochiul
în timp ce mă prefac
că nu le observ
ca un amant timid
care se ascunde în spatele propriului curaj.

Știi, Dana,
eu nu ți-am spus niciodată
că te ador solemn și în mod direct!
Am pus mereu vorba la colț
ca pe o șoaptă timidă
și am lăsat cuvântul
s-o aducă înapoi,
îmbrăcată în parfum de tei
și-n zâmbetul tău pe jumătate serios,
pe jumătate ștrengăresc.

Când apari dintre tabele,
îmi lunecă sufletul ca un tramvai vechi
pe șinele unei melancolii fericite,
iar eu,
nepriceputul,
mă țin cu mâinile de bara inimii
să nu sar în mers
riscând să-ți strig numele
printre claxoanele stelelor căzătoare.

Iar dacă vreodată
vei simți că prezența mea
îți atârnă de gât
ca un șirag cu mărgele inegale,
nu te teme 
sunt doar gândurile mele
care se împiedică de tine,
beauté du soir,
și cad în genunchi
ca să rămână acolo.

Așa că, primește-mă, Dana,
cu tot hazul și toate stângăciile mele,
cu toate metaforele care-mi cresc în palme
ca niște elefănței moi de catifea 
căci numai pentru tine
mi-aș lua zborul spre eternitate.

 

 BEAUTÉ  DU SOIR (2021) 

Pictură de  Pascal Ricochon