MF

Camera logistică a Primăriei din Travian era un amestec ciudat, dar funcțional, de epoci suprapuse, ca și cum cineva ar fi lipit laolaltă un sediu de comandă dac, un birou logistic militar contemporan și o colibă de sat. Pereții groși, tencuiți într-un galben pal, ușor crăpați pe alocuri, păstrau mirosul unei clădiri vechi, încăpățânată să reziste timpului. Pe pervazul ferestrelor înalte, cu rame de lemn învechit, tronau câteva gutui galbene și parfumate, scăldate de o lumină naturală puternică, filtrată de perdele subțiri din pânză groasă, țesută tradițional. Acea lumină se împletea cu reflexele reci ale unui monitor modern, mare, așezat pe o masă din stejar masiv, pe care altădată încăpeau doar suluri de pergament. 

 
Pe birou, într-un haos aparent, erau desfășurate laolaltă hărți vaste, desenate manual, cu frontiere îngroșate de atâtea revizuiri, și planșe tipărite cu statistici: creșteri de resurse, rapoarte de luptă, trasee de recunoaștere. Printre toate acestea, un compas vechi și un mouse optic se ciocneau la fiecare mișcare mai bruscă a lui Floricel.

Mimi stătea aplecată deasupra unei hărți cu noduri roșii și săgeți albastre, trasând cu un creion militar hotarele pe care în mod normal nimeni nu ar trebui să le încalce. Purta o jachetă sport-militară, camuflaj gri-oliv, cu buzunare multe și permanent pline, unele cu rigle, altele cu foi împăturite, o lupă și două pixuri. Părul ei prins într-o coadă strânsă părea să vibreze ușor la fiecare notiță urgentă. Ochii îi erau concentrați, dar în privirea ei exista și un soi de calm al cuiva obișnuit să rezolve haosul cu răbdare și pasiune.

În partea opusă a mesei, Floricel, cu o ținută similară, tricou negru, vestă utilitară și pantaloni cargo cu genunchiere - răsfoia rapoarte de spionaj. Fruntea îi era brăzdată de îngrijorare, iar mâna dreaptă tot lovea ușor biroul, ca un metronom al presiunii interioare. Deși adâncit în cifre, privirea lui trăda altceva: o încredere încăpățânată în experiența lor, în instinctele care până acum îi scoseseră mereu cu bine. Oboseala, în cazul lui, se topea într-o hotărâre dură, nu de soldat, ci mai degrabă de strateg, ce să-i ceri unul fost scriitor ratat.

Prin ferestre se auzeau din când în când strigăte ale recruților, tropăit de cai, bătăi de ciocane în ziduri, semn că satul inițial pulsa, că viața continua. Dar în cameră, zgomotele nu intrau niciodată complet, pereții păstrau un soi de solemnitate, ca și cum se simțeau obligați să protejeze concentrarea celor doi. Niciun atac simulat în curtea exterioară, niciun strigăt de „al cui e vibratorul ăsta?” nu reușea să le zdruncine atenția.

O lampă metalică modernă, rece, contrasta cu sfeșnicele aprinse pentru semnalizare rapidă, aruncate într-un colț. De pe perete, o hartă imensă a regiunilor Travianului trona ca un portret al timpului: pete de culoare pentru alianțe, cercuri negre pentru triburi ostile, linii drepte pentru oazele curățate, linii tremurate pentru cele încă necercetate.

Era ultima zi în satul inițial, trebuiau puse la punct toate amănuntele, baza de operațiuni se va muta foarte repede pe noua capitală. Rodica deja plecase spre satul nou, era nevoie de experiența și aportul ei, simpla ei prezență crescând moralul constructorilor, care nu prea se simțeau motivați.

Floricel (cu sprânceana ridicată, răsfoind un registru de sat):
- Mimi… trebuie să vorbim. Serios. Am observat ceva îngrijorător în raportul administrativ. Ai… modificat denumirile satelor. Toate. Din „M” în… „MF”.
(se oprește, o privește fix)
Ce-s literele astea, Mimi?

Mimi (scriind în continuare, fără să ridice capul):
- Optimizare strategică.

Floricel:
- Aha. Și… mai exact?

Mimi (oftează teatral, ca și cum ar explica evidențe la nivel macro-cosmice):
- „M” era prea comun. Prea lipsit de personalitate. Părea ca o listă de depozite de grâu. „MF” dă… identitate.

Floricel (încruntat):
- Identitate? Mimi, suntem în război! Nu facem branding!
(mai răsfoiește)
Și ce înseamnă „MF”? Că m-ai băgat în ceață.

Mimi (cu un zâmbet stins în colțul gurii):
- Depinde.

Floricel (se lasă pe spate, exasperat):
- Depinde… de ce?

Mimi:
- De stare. De inspirație. De anotimp. De resurse. De alinierea stelelor și de numărul de atacuri pe minut. de cât de aproape e tigaia!

Floricel (lovind ușor cu un creion în masă):
- Mimi. Te rog. Serios. Ce înseamnă „MF”? Sunt două litere! Explicația nu poate avea șapte volume!

Mimi (ridică în sfârșit privirea, cu un aer grav):
- Bine, dacă ții neapărat: „MF” este… Marca Floricel.

Floricel (rămâne blocat):
- Așa ceva… nu există.

Mimi:
- Ba da. Am decis eu. În onoarea ta. Toate satele cu „MF” sunt gândite să-ți amintească faptul că ai responsabilități. Cum ar veni… „Satul Floricelului”.

Floricel (se înroșește):
- Mimi, dacă ai pus numele meu pe ele, nu era mai simplu să fie „F”? Doar un F?

Mimi (râde încet, complice):
- Păi dacă puneam doar „F”, se prăbușea moralul general! Ar fi zis lumea că-s sate „Fără resurse”, „Fără apărare”, „Fără plan”.
Și apoi… MF dă bine. Are prestanță. Sună… oficial.

Floricel (încercând să rămână serios, dar colțul gurii i se ridică involuntar):
- Oficial? Mimi, sună ca și cum ai pune etichetă de salam pe hartă: „Marca Floricel - cel mai bun la raft”.

Mimi (bate triumfător cu palma pe birou):
- Vezi? Deja funcționează! Ți-ai asociat numele cu calitatea! Exact ce trebuie într-o alianță de elită!

Floricel (râde în sfârșit):
- Ei, bravo. M-ai făcut producător de mezeluri și patron de sate în același timp.

Mimi (făcând o plecăciune teatrală):
- Cu plăcere. Acum… ne întoarcem la treabă? Avem un MF 01 care cere hambar mai mare.

Floricel:
- ... nu pot să cred ...
(în glumă)
Dacă găsesc rapid niște resurse, îmi dai voie să pun și eu prefix la următoarele sate?

Mimi (cu ochii strălucind a provocare):
- Poți. Dacă o să găsești ceva mai bun decât „MF”. Succes.

O lumină puternică invadă camera, însoțită de un iz de „țigare” și o voce răguștă de JBL și de tutun răsună:
- May the Force be with you! Nubule, ți-am și uitat numele, răcan neinstruit ce ești! Cum naiba să nu pricepi ce-ți spune moldoveanca asta focoasă. Culcat! Deci, MF poate să însemne Mimi și Fricosul, sau Mimi și Fragilul, sau Mimi și Fandositul, sau ... Mimi Fantastica, Mimi Faimoasa, Mimi Fenomenala, sau ...
- S-au Mimi și Floricel, interveni Mimi, toată un zâmbet. Șhi fashi wăi nixoane!
- Sărumâna Mimozo. Gata cafeaua?

 

Telefonul sună scurt.

- Da, ... pi cont, cu treburi, da, .... cum? Cornul natarilor? Ci naiba să faci cu el acum când nici nu au apărut, cred că eroina ta e defectă.  ... foarti bini faci, dă-o de gard poate își revine ... O pun pe Rodica să o instruiască, ... da, normal, .... ghini, ti pup și eu. Auzi, îmi tot face Floricel semne disperat, cică să te întreb dacă nu vrei să schimbi și tu numele la sate, VF, .... nu, nu are treabă Floricel, el e al meu, F e de la Pipăruș.