Ca la elfi la nimenea

Freamăt și agitație peste neamul elfilor. De când a scăzut drastic natalitatea iar unii dintre elfi s-au molipsit de Parkinson sau urticarie, nivelul de trai a început să scârțâie, dând naștere la speculații și temeri. Marele Elf conducea ferm destinele poporului, străduindu-se ca elfii să fie fericiți și prosperi. Urmare a diplomației fără cusur a reușit repatrierea elfilor rătăciți pe alte meleaguri, a celor care nu-și cunoșteau aleasa obârșie, dar și a celor care râvneau să devină elfi.

Avocatul elfilor

Chiar dacă vremea e posomorâtă, Miha și-a început dimineața la fel. I-a explicat tacticos telefonului prevederile Legii nr 53/2003 actualizate în 2018, conform căreia azi e sâmbătă și nu trebuie să meargă la serviciu. S-a scurs apoi încet din plăpumioară în papuceii de casă și a tras draperia la o parte, deschizând geamul. Pe aragaz sfânta cafeluță aștepta frumos în ibric să aprofundeze apa fierbinte și să transforme această zi într-una splendidă.

Optimist

Nu poți,
Nu poți oricât ai vrea
Să-mi spulberi zâmbetul senin!
Zadarnic porți în glas venin.
E dreptul meu ca să aleg
Ce-nsămânțez, sau ce culeg,
Ești doar ocol în calea mea ...

Nu poți, oricât te-ai strădui,
Pereți sau mal a zgudui
Cercând din liniștea-mi să frângi
Itineraru-mi să-l încurci.
Din ochi să verși invidie
Din chip sluțit, perfidie,

Nu poți! De ce? Te rog, observă
Eu am și-n vis o viață de rezervă ...

Balada curului

Ieri, zărindu-mi curul,
I-am aflat cusurul;
Era scârb și mare
Gata de căcare,

Lacrima zăpezii

Moartea nu exista! Ceea ce oamenii au definit ca fiind moarte, este de fapt o schimbare. Schimbările se petrec în fiecare moment și acest lucru e ușor de observat. Schimbări, transformări, metamorfoze, adaptări. Totul se schimbă, totul se modifică, totul dispare pentru a reapare sub altă formă, nuanță. Ce pare frumos însă, se dovedește uneori a fi ucigător, iar despre acest lucru vă voi povesti în rândurile următoare.

Norocoasa

O dimineață obișnuită a unui început ciudat de noiembrie. Ieri zăpada a dat un spionaj peste crestele mai înalte, luminând umbra lăsată de norii care se strecurau înghețați sub razele luni. Azi se pare că e mai cald, drept pentru care Sayuca s-a trezit mai devreme, cu planuri mari.

Vreți la noi la Rogojina?

Vreți la noi la Rogojina?
Unde lumea nu,i normala
Șeicu se pierde-n oală
Saya încă doarme...goală
Mimi șterge praf de zor
Cristi veșnic, călător
Printre flori, de amețește
Cu șeicu se sfădește
Care floare să-i ofere

Ziua Zăpăciților

Cu căștile pe urechi, ascultând ultimul album al lui Nicolae Guță, cu sonorul închis, Mimi deretica cu simț de răspundere. Aspiratorul guița din toate puterile, înghițind praf, fulgii de la bătaia cu perne din seara precedentă și câteva floricele scăpate de floricel pe jos, când într-un final toată lumea s-a așezat pentru un film, după o seară obișnuită a rogojinenilor.

Dorul ...

Dorul reprezintă cea mai bună metodă de a explica ce a însemnat ceva sau cineva cu adevărat în viața ta. Poate să fie o persoană, o perioadă a vieții, un loc ... Nu e același lucru cu amintirea. Nu ți-e dor de o persoană care ți-a provocat durere fizică sau emoțională, nu ți-e dor de un loc în care nu ai fost fericit, nu ți-e dor de o perioadă mai neplăcută a vieții.

Ție de cine sau de ce ți-e e dor?

Protestul

De la 4 dimineața pe șoselele cadranului NE a început agitația. Autocare, microbuze, căruțe cu coviltir, calești, grupuri de hipioți, autoturisme de tote modelele, cu rugină sau cai putere, se îndreptau spre punctul de întâlnire. Ziua Marelui Protest sosise.

Seicul la dentist

Șeicul se învârtea prin cameră, ca un bețiv în jurul crâșmei închise, cu ochii roșii de nesomn și cu falca umflată. 

- Auu, dintele mă-sii! Doare cu draci. Am luat nurofen, am dat cu vodcă, cu capul de pereți, degeaaaabaaaa ... No, ni la mine, eu spaima cadranului NE să fiu răpus de un dinte. 

- ...beeep ....beep... beeep ... beeeep..... (Traducerea o găsiți în Dicționarul cu înjurături, 1822 - 2020, Editura Morții mă-sii. Ediție îngrijită de Florin Piersic și Gheorghe Becali).

Nemuritorul

- Te-am prins împielițate! Ultima dorință!
- De ce ar fi ultima?

- Pentru că e ultima, ai 3 minute până ajunge serul în sistemul tău și vei muri în chinuri groaznice, spuse Sayuca satisfăcută, injectând un lichid albastru în venele Șeicului. Dar acesta se uita la ea cu o privire galeșă, zâmbind în colțul gurii.

Mimi, Petala Deșertului

     Întunericul nu exista. El a apărut în lume atunci când lumina și-a pierdut puterea.

     Au trecut aproape 10.000 de ani de atunci ... Au uitat până și stelele de acea zi memorabilă. Singurul care susură povestea Petalei Deșertului prin scâncetul vântului uscat de vară și spectacolul meschin de umbre al nopții este Zeul Timp. Doar el păstrează fiecare fir din clepsidra amintirilor, derulând permanent în fața ochilor trecutul sau viitorul celor care au fost, sunt și care poate nu vor mai fi. 

     Poate nu ar fi trebuit ca omenirea să uite ce nu trebuia nicicând uitat. Oamenii au început să se ferească unii de alții, au început să se mintă și să se ignore. Lumina a început să-și piardă din strălucire, iar atunci a intrat întunericul în lume.

Legenda Șeicului născut din oază

Departe ... peste văi întinse,
Oceane, codrii seculari

Vorbesc poveștile nescrise,
De legendarii regi natari.

Popor măreț, prosper și harnic,
Războinici, meșteri, înțelepți,

Pământul cu ei era darnic,
Iar ei erau cinstiți și drepți.

Balada șlapului și a șeicului însetat

Căutând formula înclinației
După mulți ani de cercetare
Descoperi „mireasma” gravitației
Privind uimit către picioare.

Aventurile unui Șeic - V - CAUCIUCUL FATAL

Datorită celor câteva zile cu soare seva pământului a început un nou drum spre lumină, străbătând cu atenție fiecare celulă a plantelor, însuflețind-o printr-un ceremonial sacru care se repetă an la an. Mugurași, petale, un spectacol de miresme și culori, niciodată la fel, dar mereu spectaculos. 

Aventurile unui Șeic - IV - VISUL

Oare ce visează un orb?

Un om care nu a văzut niciodată, cum arată oare un vis pentru el? O fi o combinație ale celorlalte simțuri, tactil, miros, auz. Greu de imaginat, însă în ceea ce-l privește pe Șeic, vă asigur că visele lui sunt extrem de colorate și gălăgioase precum sufletul lui de copil atomic.

Nu a trecut mult timp de la întâlnirea cu Lucreția, bufnița năzdrăvană, că Șeicul pică într-un somn adânc. Universul s-a comprimat într-un punct, apoi a explodat în toate direcțiile, lăsându-l pe Șeic în centrul tuturor posibilităților și alegerilor.

Aventurile unui Șeic - III - MOTIVAȚIA

- Bu-hu-huuuuuu

- Ptiu, pupa-te-ar Dragnea, că m-ai speriat! Se răsti Angelina către surata ei, Lucreția.

- Păi ce era să strig? Sunt o simplă bufniță!

- Da, înțeleg, doar că m-ai speriat. Stăteam și eu ca omul pe gânduri , când te-a apucat pe tine  buhuheala, așa din senin.

- Păi dacă ai chef de cugetat, vâră-te undeva într-o scorbură, spuse Lucreția și plecă în zbor printre copaci.

Aventurile unui Șeic - II - COȘMARUL

Amiază. 

Poaiana arată impecabil. Corturile întinse și frumos aliniate, ceaunul cu tocană clocotește vesel, catapultele șecului sunt aproape asamblate. 

Aventurile unui Șeic - I - TREZIREA

     Soarele a răsărit în această dimineață mai optimist decât de obicei, nu-și explica nici el de ce. Îi venea să-și întindă lumina razelor dincolo de limitele impuse la creație, știa că poate asta, dar își stinse țigara cu .cenzored. și se calmă. Așa că își îndreptă privirea către planetele din subordinea lui. Le verifică pe toate cu migală: potoli o furtună de nisip pe Venus, admiră un cutremur pe Jupiter, șterse de praf stelar inelele lui Saturn și verifică temperatura de pe Pluto. Toate păreau normale. Își pregăti o cafea, strănută o erupție solară și ca de obicei își îndreptă privirile către Pământ.