joi, 18 iulie 2019

Balada șlapului și a șeicului însetat

Căutând formula înclinației
După mulți ani de cercetare
Descoperi „mireasma” gravitației
Privind uimit către picioare.


Exact atunci, cu insistență
Simți arsuri pe diafragmă.
Realizând cruda absență
Defini starea printr-o sintagmă.

Din șlapul drept porni fiorul
Deloc lipsit de importanță
Îi amorțise și piciorul
Dar mâna se lipi de clanță.

Cu aptitudini de chirurg
Extrase după norme dopul
Și cu un gest de demiurg
Dintr-o mișcare iniție potopul.

Trecu un ceas, trecură zece
Seicul nu găsi formula
Simțind cum somnul îl petrece
Stinse lumina și-și luă pilula.

În zorii zilei, pe-ale ei scări
Sayuca ”gravitează”
Lângă fereastră, mai colț
Șeicul „cugetează”.

„Cobori în jos Sayuca mea!
La treptele-ți mi-e gândul”
„Șeiculeeeeeee, în p...ana mea
Le-am numărat cu fundul!”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu