- Bu-hu-huuuuuu
- Ptiu, pupa-te-ar Dragnea, că m-ai speriat! Se răsti Angelina către surata ei, Lucreția.
- Păi ce era
să strig? Sunt o simplă bufniță!
- Da,
înțeleg, doar că m-ai speriat. Stăteam și eu ca omul pe gânduri , când te-a
apucat pe tine buhuheala, așa din senin.
- Păi dacă
ai chef de cugetat, vâră-te undeva într-o scorbură, spuse Lucreția și plecă în
zbor printre copaci.
Fâl, fâl fâl. Pauză de 18 secunde pe-o ramură, bu-hu-huuuu
și din nou fâl, fâl, făl. Altă ramură, alte 18 secunde, un nou bu-hu-huuuu.
Lucreția se simțea în formă. Fâl, fâl, fâl, pleosc, pleosc ... Lucreția ateriză
forțat pe-un ciot uscat. Ceva nu suna corect. Își bulbucă grozav ochii și privi
mirată în jur. Liniște de mormânt.
- Bu-hu-hu
... pleosc, pleosc, ... uuuuuu!
Lucreția tresări din nou. Îți luă zborul pe-o
creangă mai înaltă, se piti bine și se apropie încet de locul de unde se auzeau
acele zgomote ciudate. O vietate pe care nu o vedea prea des prin codru, mai
ales în mijlocul nopții, se folosea de niște aripi ciudate, fără pene,
lovindu-se pe cioc, dar parcă nici ciocul nu era cioc, semăna mai mult cu botul lui Aurel, ursul, care o speria în fiecare dimineață când ieșea din bârlog.
Șeicul, căci
despre el era vorba, își ardea palme de unul singur.
- Cum pana
mea să mă sperii eu de noobi din Exodus, iar Saya, cu un singur șlap, a băgat
groaza în toți? Dacă nu mi-aș fi pierdut extinsa ... Dar lasă că-mi fac eu alta
și-i dau temelie. Dar ca să prind curaj, pleosc , pleosc, își mai trase un set
de palme.
Lucreția
dispăruse deja din peisaj, era motivată să-și îndeplinească menirea ei de
bufniță. Luna făcea slalom printre nori, creând un spectacol grotesc de umbre
și lumini. Vântul purta mireasma florilor de salcâm împletind-o cu parfumul teilor
spre alte meleaguri. Șeicul se întorsese în cort, pe rogojină, îi împunse un
ghiont la coaste lui floricel care tresării și rosti în somn „Mihaelaaaaaa”.
Șeicul își mai trase preventiv o pereche de palme și adormi fericit cu gândul
la Eva..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu