Ziua Zăpăciților

Cu căștile pe urechi, ascultând ultimul album al lui Nicolae Guță, cu sonorul închis, Mimi deretica cu simț de răspundere. Aspiratorul guița din toate puterile, înghițind praf, fulgii de la bătaia cu perne din seara precedentă și câteva floricele scăpate de floricel pe jos, când într-un final toată lumea s-a așezat pentru un film, după o seară obișnuită a rogojinenilor.

Din bucătărie se auzea fluieratul vesel al Șeicului care amesteca de zor într-o tigaie, turna din sticle și sticluțe, crăticioare, castronele, diverse ingrediente, în mod aleatoriu. Să nu credeți că ar fi un mare bucătar, e doar un Șeic ca toți Șeicii care își petrec zile și nopți vărsând sânge și demolând, mișcând o bucată de plastic legată de un calculator și izbind cu tact în tastatură. Din când în când duce la gură o sticloanță scoasă din frigiderul câștigat recent de Dănuța la un concurs de ghicitori perverse.

După pasiunea cu care săruta gâtul sticlei putem să ne imaginăm ce anume era acolo, înainte ca Saya să strecoare sare de lămâie și piper iute.

Floricel era plecat la florărie, unde naiba putea fi în altă parte. Promisese cu mâna pe buric că se va ocupa personal de desfundarea toaletei, unde Șeicul aruncase toate cele 246 tentative de mic dejun eșuate lamentabil.

Mimi a așezat aspiratorul la loc, și-a dat jos șorțulețul verde închis, precum frunza nucului bătrân din fundul curții bunicului ei, după care s-a apucat să o ajute pe Dana la așezarea mesei festive. Lumânări, șervețele personalizate, furculițe împodobite cu ațe multicolore, pahare de dublă folosință, farfurii imprimate cu bucate delicioase, ca să ascundă ineficiența Șeicului.

Saya încă dormea la etaj, era obosită, ținuse o conferință despre Africa care durase până târziu, din cauza fanilor și admiratorilor care au stat la cozi imense pentru un autograf și un șlap între ochi.

Toate erau pregătite, Ziua Zăpăciților putea începe. O nouă Zi a Zăpăciților, întrucât a fost și ieri și va fi și mâine și ori de câte ori vor dori ei, pentru că ei sunt atât de zăpăciți încât ... am uitat ce voiam să scriu, mă rog, și eu sunt la fel de zăpăcit și sunt mândru de asta.