- De ce ar fi ultima?
- Pentru că e ultima, ai 3 minute până ajunge serul în sistemul tău și vei muri în chinuri groaznice, spuse Sayuca satisfăcută, injectând un lichid albastru în venele Șeicului. Dar acesta se uita la ea cu o privire galeșă, zâmbind în colțul gurii.
Cele 3 minute trecură, pe fruntea Șeicului apăruseră broboane de sudoare, dar el continua să zâmbească, în timp ce Saya bulbuca ochișorii ei superbi.
- Mori drace!
Șeicul a izbucnit în râs. Râdea din toată inima în timp ce Saya se enerva din ce în ce mai tare. Luă un pumnal și-l înfipse cu sete în pieptul Șeicului. Sângele țâșni cu putere din rană, stropind covorul persan al Sayucăi, primit moștenire de la stră-stră-stră-străbunica ei.
- Pfuai, orna-te-ar pompele funebre! Mori odată!
Hemoragia se opri, iar pumnalul ieși încet din rană, care se cauteriză instant. 5 gold au fost retrași din contul Șeicului.
Sayuca turba de nervi. Luă un baros și-l repezi spre capul Șeicului, dar acesta se feri, iar Sayuca distruse Vaza Chinezească, primită cadou de la unchiul vecinului veterinarului care a operat pisica profesoarei verișoarei poștașului care i-a adus pensia bunicii colegului de muncă al Sayucăi.
- Fake! Se bucură șeicul, dar încasă eroic șlapul, care nu mai rată ținta. Ultimul dinte sănătos al șeicului, protestă, se clătină și făcu un salt mortal, lăsând Șeicul știrb.
Sayuca luă lanțurile, cătușele, îl legă zdravăn pe Șeic, îl înfășură cu cabluri și-l conectă la priză. Părul șeicului îl transformă într-un arici, iar picioarele lui au început să se miște în spasme, încât l-au făcut pe Smiley să exclame „Bă, ești prost! ”
Sayuca apucă mitraliera și începu să-l ciuruiască:
- MOOOOOOOOOOOORI!
Șeicul încasa glonț după glonț, gaură după gaură, puse niște oferte la târg, răspunse unui mesaj venit de la Nymeria, dar refuză să moară.
Saya ieși urlând din casă, alergă la Hangar, urcă în tanc și BUUUM, BUUUM, BUUUM.
Casa în care era Șeicul s-a prăbușit. După ce s-a așezat praful, Sayuca descoperi cu stupoare că scaunul și Șeicul de pe el erau întregi.
O apucă isteria. Scoase telefonul și din mers urlă: Vreau ACUM bombardament, tot ce aveți, atomic, nuclear, biologic, natar, ORICE. (15|4)
În minutul care urmă se auzi huruitul bombardierelor. Bombă după bombă, crater după crater, radiații, viruși, moloz, pietre, proteza Bătrânului, după care ... liniște de mormânt. Sayuca cu masca de gaze verifica atentă. Pe locul unde era Șeicul era un crater imens. Pământul era ars și acoperit cu o substanță gălbuie, mirosind puternic a sulf. Cerul acoperit de nori roșiatici. Cădeau păsări pe jumătate arse, flăcări pe alocuri. Pretutindeni moarte.
Sayuca răsuflă ușurată. Se așeză pe un bolovan și-și murdării blugii cei noi. Începu să râdă. Nimic nu o mai deranja. Șeicul nu mai era. A scăpat pe vecie de el.
Deodată, din fundul craterului auzi un fluierat vesel. Sayuca înlemni, privind cum Șeicul cu părul pârlit, fără un dinte, cu răni multiple, urca spre suprafață. Ajuns în fața ei i se adresă.
- Sayuca, uită-te în dreapta. Vezi copacul ăla carbonizat? Zâmbește, ești la CAMERA ASCUNSĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu