Machoțapu

    Era o dimineață răcoroasă de primăvară, cu cerul zugrăvit în tonuri palide de albastru și roz. Soarele abia ieșea din spatele unui deal, iar o ceață fină se răsfira leneș peste iarba crudă, care sclipea sub greutatea picăturilor de rouă. Floricel, un tânăr visător și întotdeauna pregătit să ofere sfaturi nesolicitate, ședea pe o buturugă aproape putredă, sub un stejar bătrân cu frunze proaspăt înverzite. Alături, un țap cu barba albă și coarnele lucind de la lumina soarelui, rumega tacticos o frunză de trifoi, privind de parcă ar fi înțeles fiecare cuvânt.

– Ascultă, începu Floricel, cu un aer didactic și gesticulând larg. Treaba asta cu femeile e mai complicată decât o ceață deasă într-o pădure. Nu poți intra așa, la întâmplare. Trebuie strategie, înțelegi?
    Țapul ridică o sprânceană – sau cel puțin așa i se părea lui Floricel – și înclină ușor capul, un semn clar că era intrigat.
– Uite, îți explic! spuse Floricel, sărind în picioare și făcând câțiva pași prin iarba moale, care își schimba culoarea în funcție de razele soarelui. Pasul unu: complimentele. Trebuie să o faci să se simtă specială, ca o floare de colț pe un munte abrupt. Spui: „Vai, ce ochi frumoși ai, ca două pietre de chihlimbar!” Sau „Cum reușești să ai părul așa strălucitor, ca o rază de lună într-o noapte senină?”
    Țapul își mestecă trifoiul în liniște, dar părea atent.
– Pasul doi: surprizele. Femeile adoră surprizele, înțelegi? Trebuie să fii ca o floare de primăvară care răsare într-un loc neașteptat. Și aici intervine cadoul. Nu te zgârci! Du-i un buchet mare, plin de culori: galben de narcise, roz de lalele, roșu de maci.
    Floricel se opri, zâmbind satisfăcut de lecția sa. Își netezi pantalonii și continuă:
– Și apoi, când e momentul să o cucerești de tot, trebuie să îi arăți că poți fi un partener serios. „Nu doar vorbe, ci și fapte”, cum spunea bunica mea. Tu ce zici? Crezi că o să aplici strategia asta?
    Țapul ridică privirea și, pentru prima dată, scoase un „beee” scurt, care lăsa impresia unui râs reținut.

– Vezi tu, femeile sunt ca florile din această poiană, fiecare unică și frumoasă în felul ei. 

    Floricel se opri și privi țapul cu mândrie. 

– Acum știi tot ce trebuie să știi pentru a cuceri inima unei femei și pentru a avea o căsnicie fericită.

    Țapul, care până atunci părea doar un simplu animal, ridică capul și spuse cu o voce calmă și înțeleaptă:

– Dragă Floricel, femeile nu sunt floare de colț, nici trifoi, nici lună. Sunt mai degrabă ca vremea de primăvară: imprevizibile, dar mereu frumoase. Și să știi că nu e vorba de complimente, flori sau cadouri. Cheia e să fii sincer, să le asculți, să le înțelegi. Iar strategia ta, cu toată dragostea, seamănă mai mult cu o rețetă pentru prăjitura cu mere, decât cu o relație adevărată.

    Floricel rămase cu gura căscată, privind uluit la țap, care părea că zâmbește ironic în timp ce se întorcea calm spre pășunea plină de trifoi.