A trecut mult timp de când eroii noștri au ajuns în epoca de piatră. Câteva zile s-au certat, au urlat la lună, au căutat vinovați, dar până la urmă, pregătirea și experiența militară și-a spus cuvântul. Instinctul de supraviețuire a scos ce e mai bun din fiecare și iată-i după puțină vreme, organizați și puși pe fapte mari.
Și-au încropit câteva colibe, împrejmuite cu garduri de protecție și au pus bazele unui trai cât de cât civilizat. Saya și-a pus în valoare talentul de designer și s-a apucat de țesut, Mimi a construit cu ajutorul lui floricel o mică moară pentru măcinat, un cuptor și câteva oale din lut, Șeicul asigura vânatul, însoțit uneori și de floricel, iar în timpul liber meșterea niște butoaie în care visa să pună la fermentat niște bere. În tot acest timp, Dănuța scrijelea pe o stâncă enormă, un imens tabel, în care ținea evidența contabilă și evidența materialelor.
Munceau cu drag și spor din zorii zilei, până la apusul soarelui, seara strângându-se în jurul focului, privind nostalgici ghidușiile Sonyei, care dansa acompaniată de chitara Șeicului și fluierul lui floricel.
Într-o dimineață oarecare, Șeicul îți luă undița, sulița, praștiile, arcul și plecă ca de obicei să asigure prânzul. Dănuța deschise larg ferestrele și scoase blănurile la aerisit. Saya și Sonya au plecat spre țarcul de animale să le hrănească, după care trebuiau să meargă în pădure după fragi, ciuperci și mure. Mimișor și-a pus în gând să plivească răsadurile de crop, iar floricel trebuia să dreagă acoperișul colibei, după ce noaptea trecută a fost serios avariată de un tir, care a ieșit de pe carosabil, a rupt gardul, a izbit coliba, s-a redresat miraculos și a plecat mai departe. Nimeni nu a reușit din cauza buimăcelii să-i rețină numărul.
...
Puțin înainte de miezul zilei, când toți se adunau strategic cu treburile în apropierea colibei, de lângă care se ridica un iz minunat de supă de pterodactil și ciulama de brontozaur, cu Dana la polonice, se porni un vânt puternic, urmat de un vuiet asurzitor. Cerul se întunecă și un fulger lovi stejarul, la umbra căruia își construise Șeicul distileria. Copacul se aprinse și ardea ca o torță, răspândind un fum greu înecăcios. În 5 minute, din falnicul stejar și butoaiele Șeicului rămăsese o movilă de scrum.
- Munca mea! urlă Șeicul, izbind cu piciorul în grămada de scrum, dar regretă imediat gestul, pentru că în mijlocul grămezii de scrum era un bolovan în formă de cub, perfect finisat, pe care erau înscrise niște semne.
Pusica ridică cubul, îl curăță bine și studie cu atenție scrisul:
- „Ora 05.30, 186/22. Semnat Virus”. Mă duc să trec în tabel!
- Wăi Dano, lasă-l naibi de tabel. Bolovanu ăsta nu a picat el nevinovat așa din senin! A venit de undeva, a fost zvârlit de cineva!
- Tui morții lui de bolovan, mi-am stricat pedichiura, înjură nervos Șeicul. Iar m-am lipit!
Dana lăsă cubul pe jos.
- No!
Floricel privea ca prostul, Șeicul înjura, Sonya se încolăcise pe piciorul mamei, care ținea amenințător șlapul în mână. Deodată cubul se lumină, se ridică în aer învârtindu-se din ce în ce mai iute, cuprinzându-i pe toți în lumină și ...
...
Apele Nilului scăldau malurile nisipoase ale Egiptului, în vremea domniei lui Ramses al II-lea, numit și Cel Mare. La umbra unui palmier, eroii noștri se ridicau scuturându-se de nisip, privindu-se uimiți unul pe altul, admirând straiele și armele pe care le purtau în această nouă aventură.
- Floricele, urlă isterică Mimi, tura trecută m-ai lăsat fără rochițele de duminică, iar acum m-ai lăsat fără blănuri. Ci naiba ai făcut?
- Taci fată, lasă că e mai bine așa, dar parcă aș prefera șlapi în locul săndăluțelor astea cu toace! spuse Saya împăciuitoare, învârtindu-se și privindu-se în apa limpede a Nilului.
... va urma ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu