Avinturâ în tricut - Ep. 3

Bătrânul preot al Atotputernicului Raa privea cu bucurie derbiul Real Madrid - Barcelona, în timp ce servitorii pregăteau altarul pentru jertfa de seară. Trecuseră 50 de ani de când Faraonul îl numise Mare Preot, iar misiunea lui se apropia acum de final. Datorită evlaviei cu care cinstea măreții Zei ai Egiptului, țara prospera, dușmanii nu îndrăzneau să se apropie de hotare, astfel că oamenii trăiau în bucurie și pace.

Un singur lucru făcea ca bucuria preotului să nu fie deplină: „Profeția”.

De sute și mii de ani, din generație în generație, fiecare Mare Preot transmitea cel mai mare și important secret, urmașului său, după o lungă și minuțioasă pregătire.

Profeția suna în felul următor:

„S-o naște-n zori și va apune-n neguri,

Va răsări din rouă și-o încolți sub pluguri,

Va fi opac ca ceața, sau fi-va diamant

Va pustii prin lume, suit pe-un elefant!”

Meciul se terminase de aproape un ceas, dar bătrânul preot continua să privească în gol, în timp ce gândurile lui încercau să pătrundă înțelesul profeției. Nici predecesorul său, nici cel dinaintea lui, niciunul dintre marii preoți ai Egiptului nu reușise să tălmăcească textul profeției. Broboane reci de transpirație se prelingeau pe tâmplele bătrânului, aerul rece al serii făcându-l să iasă din starea contemplativă în care intrase.

Se ridică cu greu și porni sprijinit în Toiagul Sacru spre camera unde servitorii au pregătit cele necesare ritualului.

- Dragii mei! A sosit momentul în care voi pleca din acastă lume. Conform tradiției, unul dintre voi îmi va lua locul și va păzi Egiptul pentru 50 de ani, după care, la fel ca mine, vom trece în împărăția Marelui Anubis. Fiecare dintre voi s-a pregătit temeinic, dar numai unul va fi ales. 

Ucenicii pleară cu smerenie genunchiul în fața Marelui Preot, după care depuseră pergamentul propriu pe altar, iscălindu-l cu propriul sânge, prin folosirea Pumnalului Etern.

Marele Preot ridică Toiagul Sacru, invocând puterea Zeului Raa. Din vârful Piramidei căzu un fulger pe altar, o flacără imensă cuprinzând pergamentele. Marele Preot lăsă Toiagul Sacru jos, oprind flacăra. Pe altar era acum un singur pergament. Marele Preot îl luă și-l introdu-se într-o cutie de aur. Un aprod se apropie și luând cutia plecă spre palatul faraonului, însoțit de garda imperială.

- Acum urmează ultimul meu ritual. Vă rog dragii mei să aveți grijă de poporul și de țara noastră. Să-l slujiți pe Faraon și pe egipteni cu dragoste și înțelepciune. Să-i cinstiți pe Zei, pentru că numai astfel veți trăi în pace și prosperitate. Începeți. Din acest moment buzele mele vor fi pecetluite, până când Marele Faraon va anunța numele celui care îmi va lua locul. Atunci îi voi încredința cuvintele profeției, după care voi muri.

Spunând acestea, Marele Preot se întinse în fața altarului, lăsând din mână Toiagul Sacru, pentru prima dată după 50 de ani.

Slujitorii lui au început conform tradiției, să execute cele 69 de ritualuri sacre, pregătind preotului ultima călătorie.

***

Între timp, într-o oază din marele deșert, Floricelu încerca să tragă după el un elefant. Tocmai primise aprobarea de la superioara lui, Dănuța. 

- Diiii, haidi măăăă, mâncate-ar ciorile, hai că trebuie să te aduc înapoi până mâine, Diiiii!

- Da ci fași wăi floricele, undi ti grăbești cu animalu ista?

- Sărumâna lele Mimi, iaca am niște pereți de demolat acasă și m-am gândit că elefantul vostru ar fi numa bun ca să termin mai repede, dar uiti, nu vrea și nu vrea!

Mimi băgă mâna în sân, floricelu băgă și el ochii după mâna lui Mimi, care scoase telefonul.

- Șeic, treci încoa la mama, ciufulitule. Hai și dă-i o mână de ajutor lui floricel.

Nu trecu mult și apăru șeicul, în șlapi, bermude, un maieu negru cu fața lui Șoșoacă imprimat pe spate, sărind de pe skateboard, executând un triplu salt care ar fi scos strigăte de admirație, lotului olimpic din Alaska.

- Salut floricele, cu ce să te ajut?

- Nu știu ce să-i mai fac elefantului ca să-l urnesc. Nu vrea și pace. Am încercat să-l rog frumos, am urlat la el, l-am înjurat, l-am momit cu iarbă, cu banane, cu euroi, cu ciocolată. Nu vrea și nu vrea.

Șeicul se uită un pic în jur și după o analiză atentă luă o prăjină de vreo 4 metrii și alergând spre elefant, propti prăjina și ateriză în spinarea elefantului, care speriat o luă la goană. Fugi elefantul, înconjurând Sahara de opt ori în numai câteva ore, zorii zilei prinzândul în fața Piramidei, unde Faraonul tocmai deschidea cutia, spre a anunța numele viitorului Mare Preot. 

- Eu, Marele Faraon, sub oblăduirea înțeleptului Osiris, cu binecuvântarea Părintelui Raa, te numesc Mare Preot pe tine, ...

Toată lumea amuțise, așteptând numele.

- CAMOR-RA! 

Toți priveau în jur să-l vadă pe noul Mare Preot, dar nimeni nu înaintă spre Faraon.

- CAMOR-RA! Să se prezinte în fața Zeilor și a Faraonului, Cel al cărui nume se află scris pe pergament!

Șeicul căzu amețit de pe elefant, care profită și o luă la sănătoasă, fiindu-i dor nespus de stăpâna lui, Dănuța.

Gărzile îl prinseră pe Șeic și-l aduseră în fața Faraonului.

- Cum te numești și ce cauți pe aceste meleaguri? întrebă Faraonul, privind curios ciudata făptură din fața lui.

- Păi ... se fâstâci șeicul, numele meu este Camorra și sunt soldat, am venit cu elefantul și nu știu cu ce naiba mă întorc înapoi. Aveți cumva vreo trotinetă, ceva?

- Camor-Ra. Tu ești cel ales, primește Toiagul Sacru și păstorește-ne cu înțelepciune.

În cripta sacră, marele preot își dete ultima suflare, rostind:

- Profeția ...

... va urma ...