Noapte, frig de îngheață și gaura covrigului din care Șeicul ronțăie tacticos, în timp ce privirea lui ageră scrutează orizontul. O nouă noapte de gardă. O noapte urâtă, umedă, o noapte în care până și vântul parcă suflă cu ciudă, preferând să facă orice altceva. Luna scânteiază timid prin negura deasă, amintindu-ne că există totuși speranță, dincolo de vremurile crâncene pe care le trăim.
În cazarmă e altă poveste însă. Mimi ca de obicei cu oalele ei, Dana cu tabelele, numai floricel cu Sayuca se cam plictisesc. Sonya doarme buștean după ce a păpat tot lăpticul din biberon și sticla de whiskey deschisă de Șeic înainte să intre în postul de gardă. Zâmbea șăgalnic în somn, visând probabil fața șeicului când va găsi sticla goală.
- Auzi Sayuca?
- Aud, clar că aud, e logic să aud, vrei să insinuezi că aș fi surdă? Vrei un șlap între felinare?
- Nu, Doamne ferește, ziceam și eu așa ...
- Exact așa îți tuflesc șlapul!
- No, ni la ea, s-o zburlit la moldovean. Ai uitat că am făcut cursuri de ardelenească?
- jwjqwnfewăqmcjwpqăud0răeufndwăqomciwîqci (nu suportă ecranul vorbele dulci cu care l-a binecuvântat Saya pe floricelul ei drag).
- No, amu că te-ai descărcat, pot să-mi continui ideea?
- Da. Idiotule ...!
Floricel se înroși de mânie exact 1,2 milisecunde, după care se calmă și continuă.
- Auzi Saya? Pffff logic și normal că auzi ... Ce ar fi fost dacă noi doi ne-am fi cunoscut acum vreo douzeci de ani în urmă?
Saya deschise frumoșii ei ochișori larg, privind curioasă spre floricel.
- Ce vrei să spui?
- Cum ar fi fost, continuă floricel, dacă eu aș fi locuit în același cătun cu tine, câteva case mai încolo, iar noi doi ne-am fi întâlnit undeva, sub un copac din grădină?
- Și de ce ar trebuie să dăm 20 de ani în urmă, rosti Saya foarte serioasă? Știi nucul de lângă depozitul de armament? Fugi și așteaptă-mă. Vin cât pot de iute. Exact ca pe vremuri. Ce avem de pierdut?
Floricelul o zbughi fără să mai aștepte alte invitații. Pe drum alcătui din florile pe care le găsea un buchet potrivit cu care să-i bucure Sayucăi ochii și să-i fure inima. Ajunse la nuc, făcu un pic de curățenie, aprinse lumânările și le așeză strategic, își verifică ținuta și se puse pe așteptat.
Așteptă 10 minute, jumătate de oră, o oră, trecură trei și Saya nu mai apărea.
Înghețat și posomorât, floricelul se întoarse la cazarmă. Înăuntru ce să vezi? Toți stăteau la masă, mâncau și vorbeau veseli, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Ce s-a întâmplat Sayuca, nu ai mai venit ... întrebă floricelul trist.
- Nu s-a întâmplat nimic, dragul meu drag, doar că fiind ca pe vremuri, nu mi-a dat voie mama să ies, pe așa vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu