Întunericul nu exista. El a apărut în lume atunci când lumina și-a pierdut puterea.
Au trecut aproape 10.000 de ani de atunci ... Au uitat până și stelele de acea zi memorabilă. Singurul care susură povestea Petalei Deșertului prin scâncetul vântului uscat de vară și spectacolul meschin de umbre al nopții este Zeul Timp. Doar el păstrează fiecare fir din clepsidra amintirilor, derulând permanent în fața ochilor trecutul sau viitorul celor care au fost, sunt și care poate nu vor mai fi.
Poate nu ar fi trebuit ca omenirea să uite ce nu trebuia nicicând uitat. Oamenii au început să se ferească unii de alții, au început să se mintă și să se ignore. Lumina a început să-și piardă din strălucire, iar atunci a intrat întunericul în lume.
